2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINĂ, combine, s. f. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. ◊ Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificatoare audio) de înregistrare-redare a sunetului; sistem audio. [Var.: combaină s. f.] – Din engl. combine. Cf. rus. kombain.

combi sf [At: TOM A, C.V. 342, ap. DA ms / V: ~bain sn, ~baină snf / Pl: ~ne / E: eg combine, rs комбаинь] 1 Mașină de lucru complexă care îndeplinește, simultan, mai multe operații. 2 (Îs) ~ minieră Mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. 3 (Îs) ~ muzicală Set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun. 4 (Îas) Sistem audio. 5 (Îs) ~ frigorifică Ansamblu frigorific alcătuit dintr-un frigider și un congelator.

COMBINĂ, combine, s. f. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. ◊ Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio. [Var.: combaină s. f.] – Din engl. combine. Cf. rus. kombain.

COMBINĂ, combine, s. f. 1. Mașină complexă, de obicei acționată de un tractor, folosită ca mijloc perfecționat de muncă în agricultura mecanizată, care îndeplinește simultan mai multe operații: seceratul, treieratul și selecționatul recoltei, adunînd boabele în saci, iar paiele în grămezi; părțile ei principale sînt: un aparat de tăiat, vîrtelniță, transportor, ventilator și site. Triumfătoare intră-n lan combina. BANUȘ, în POEZ. N. 46. 2. Mașină care execută simultan munca de tăiere a straturilor carbonifere, de spargere și de încărcare a cărbunilor. Introducerea combinelor de cărbune, care efectuează simultan tăierea, aruncarea și încărcarea cărbunelui, mecanizarea transportului subteran au dat posibilitatea să se creeze [în U.R.S.S.] mine cu mecanizare complexă cu un înalt nivel al muncii socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135.

COMBI s.f. Mașină de lucru care îndeplinește simultan mai multe operații. ♦ Mașină agricolă care execută simultan atît lucrările de secerat, cît și pe cele de treierat. ♦ Mașină care execută în același timp tăierea și încărcarea cărbunilor. [Pl. -ne, var. combaină s.f. / < engl. combine, rus. kombain].

COMBI s. f. mașină de lucru complexă care efectuează simultan mai multe operații. ◊ ~ muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun.

COMBINĂ ~e f. Mașină complexă care îndeplinește într-un proces tehnologic mai multe operații. ◊ ~ agricolă mașină care execută simultan mai multe lucrări agricole (secerat, treierat etc.). ~ minieră agregat care execută simultan tăierea, spargerea și încărcarea minereurilor și rocilor. [G.-D. combinei] /<engl. combine

COMBAINĂ s. f. v. combină.

COMBINA, combin, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

combina [At: GHEREA, ST. CR. II 299 / Pzi: ~bin, (înv) ~nez / E: fr combiner] 1 vt A îmbina lucruri. 2-3 vtr A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. 4 vt (Fam) A plănui. 5 vr (Fam) A avea o relație cu cineva.

COMBINA, combin, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBAINĂ, combaine, s. f. Combină. Combaina sovietică, a nouă, De-azi-noapte i-a sculat. Nu se oprește. Și ce nu face! Seceră și plouă Cu grîne și adună voinicește. JEBELEANU, P. 83. – Pronunțat: -bai-.

COMBINA, combin, vb. I. Tranz. 1. A uni (lucruri diferite), a îmbina, a împreuna, a potrivi. Combin nuanțele de albastru. 2. A uni (corpuri simple) printr-o reacție chimică, dînd naștere unui corp compus. ◊ Refl. Sodiul se combină cu apa. 3. (Familiar) A potrivi în gînd, a plănui, a chibzui. Combina, dispunea și prevedea totul cu precizia unui geniu militar. BART, E. 326.

COMBINA vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacție chimică, dînd naștere unui corp compus. [P.i. combin. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].

COMBINA vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ◊ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. (

A COMBINA combin tranz. 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenții, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, lat. combinare

A SE COMBINA se combi intranz. (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) A se uni printr-o reacție chimică, formând un compus. /<fr. se combiner, lat. combinare

combinà v. 1. a împreuna mai multe lucruri într’o ordine oarecare; 2. a calcula, a prepara: a combina un atac; 3. a se împreuna, vorbind de două sau mai multe corpuri chimice.

*combín, a v. tr. (lat. combíno, -áre, d. con, la un loc, și bini, cîte doĭ. V. îmbin, binar, binoclu). Chim. Amestec: a combina oxigen cu idrogen (V. aliaj). Fig. Unesc, împreun: îmĭ combin puterile. Chibzuĭesc, imaginez (împreun ideile): a combina un plan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combi s. f., g.-d. art. combinei; pl. combine

combi s. f., g.-d. art. combinei; pl. combine

combi s. f., g.-d. art. combinei; pl. combine

combina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. combin, 3 combi; conj. prez. 1 sg. să combin, 3 să combine

combina (a ~) vb., ind. prez. 3 combi

combina vb., ind. prez. 1 sg. combin, 3 sg. și pl. combi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMBINA vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.

COMBINA vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 2. a (se) armoniza, a (se) asorta, a merge, a (se) potrivi, (pop. și fam.) a (se) lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.) 3. a amesteca. (~ mai multe substanțe.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

combina (combin, combinat), vb. – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. Fr. combiner.Der. combinabil, adj.; combinați(un)e, s. f. (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, s. n., din fr. combinaison; combinagiu, s. m. (Arg., crai, muieratic).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

combaină, combaine, s.f. – (pop.) Mașină agricolă de secerat și treierat; combină. – Var. a lui combină (< eng. combine; cf. rus. kombain) (DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

combina, combin v. r. 1. a avea o relație intimă de durată (cu cineva). 2. a trăi în concubinaj (cu cineva)

Intrare: combină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combi
  • combina
plural
  • combine
  • combinele
genitiv-dativ singular
  • combine
  • combinei
plural
  • combine
  • combinelor
vocativ singular
plural
combaină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combaină
  • combaina
plural
  • combaine
  • combainele
genitiv-dativ singular
  • combaine
  • combainei
plural
  • combaine
  • combainelor
vocativ singular
plural
combain
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: combina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • combina
  • combinare
  • combinat
  • combinatu‑
  • combinând
  • combinându‑
singular plural
  • combi
  • combinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • combin
(să)
  • combin
  • combinam
  • combinai
  • combinasem
a II-a (tu)
  • combini
(să)
  • combini
  • combinai
  • combinași
  • combinaseși
a III-a (el, ea)
  • combi
(să)
  • combine
  • combina
  • combină
  • combinase
plural I (noi)
  • combinăm
(să)
  • combinăm
  • combinam
  • combinarăm
  • combinaserăm
  • combinasem
a II-a (voi)
  • combinați
(să)
  • combinați
  • combinați
  • combinarăți
  • combinaserăți
  • combinaseți
a III-a (ei, ele)
  • combi
(să)
  • combine
  • combinau
  • combina
  • combinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combi, combinesubstantiv feminin

  • 1. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Triumfătoare intră-n lan combina. BANUȘ, în POEZ. N. 46. DLRLC
    • format_quote Combaina sovietică, a nouă, De-azi-noapte i-a sculat. Nu se oprește. Și ce nu face! Seceră și plouă Cu grîne și adună voinicește. JEBELEANU, P. 83. DLRLC
    • 1.1. Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. DEX '09 DN
    • 1.2. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Introducerea combinelor de cărbune, care efectuează simultan tăierea, aruncarea și încărcarea cărbunelui, mecanizarea transportului subteran au dat posibilitatea să se creeze [în U.R.S.S.] mine cu mecanizare complexă cu un înalt nivel al muncii socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135. DLRLC
    • 1.3. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificatoare audio) de înregistrare-redare a sunetului; sistem audio. DEX '09 MDN '00
  • comentariu DLRLC prezintă intrare separată pentru combaină, ca sinonim al lui combină. dexonline
etimologie:

combina, combinverb

  • 1. tranzitiv A îmbina, a potrivi lucruri diferite. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Combin nuanțele de albastru. DLRLC
    • 1.1. familiar Chibzui, plănui, urzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Combina, dispunea și prevedea totul cu precizia unui geniu militar. BART, E. 326. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sodiul se combină cu apa. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.