COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMBINÓR s.n. Organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. [După fr. combinateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

combinór s. n., pl. combinoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink