opțiuni
  • info

14 definiții pentru combineră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBAINER, -Ă s. m. și f. v. combiner.

COMBAINER, -Ă s. m. și f. v. combiner.

COMBINER, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [Var.: combainer, -ă s. m. și f.] – Combină + suf. -ar. Cf. rus. kombainer.

COMBINER, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [Var.: combainer, -ă s. m. și f.] – Combină + suf. -ar. Cf. rus. kombainer.

combainer, ~ă smf vz combiner

COMBAINER, -Ă, combaineri, -e, s. m. și f. Combiner. – Pronunțat: -bai-.

COMBINER, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Persoană care manevrează o combină, avînd calificarea necesară. Trebuie să pregătim un număr din ce în ce mai mare de tractoriști, combineri, mecanici agricoli, brigadieri, socotitori și președinți de gospodării colective, care trebuie să capete o pregătire profesională și politică tot mai înaltă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 47.

COMBAINER, -Ă s.m. și f. v. combiner.

COMBINER, -Ă s.m. și f. Manipulant al unei combine; combainist. [Var. combainer, -ă s.m.f. / < combină + -er, cf. rus. kombainer].

COMBINER, -Ă s. m. f. manipulant al unei combine. (după rus. kombainer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combineră (înv.) s. f., g.-d. art. combinerei; pl. combinere

combineră (rar) s. f., g.-d. art. combinerei; pl. combinere

combineră s. f., g.-d. art. combinerei; pl. combinere

combiner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMBINER s. combainist. (~ul conduce o combină.)

COMBINER s. combainist. (~ conduce o combină.)

Intrare: combineră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combineră
  • combinera
plural
  • combinere
  • combinerele
genitiv-dativ singular
  • combinere
  • combinerei
plural
  • combinere
  • combinerelor
vocativ singular
  • combineră
  • combinero
plural
  • combinerelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combaineră
  • combainera
plural
  • combainere
  • combainerele
genitiv-dativ singular
  • combainere
  • combainerei
plural
  • combainere
  • combainerelor
vocativ singular
  • combaineră
  • combainero
plural
  • combainerelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combiner, combinerisubstantiv masculin
combineră, combineresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor calificat care manevrează o combină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: combainist
    • format_quote Trebuie să pregătim un număr din ce în ce mai mare de tractoriști, combineri, mecanici agricoli, brigadieri, socotitori și președinți de gospodării colective, care trebuie să capete o pregătire profesională și politică tot mai înaltă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 47. DLRLC
  • comentariu DLRLC prezintă intrare separată pentru combainer, ca sinonim al lui combiner. dexonline
etimologie:
  • Combină + sufix -ar. DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba rusă kombainer DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.