opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINATORIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.

COMBINATORIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.

combinatorie a [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr combinatoire] (Îs) Analiză ~ Capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările.

COMBINATORIE adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. (

COMBINATORIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combinatorie (-ri-e) adj. f., pl. combinatorii

combinatorie s. f. (sil. -ri-e), pl. combinatorii

!combinatoriu (desp. -ri-u) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. combinatorie (desp. -ri-e) (analiză ~), pl. combinatorii

combinatoriu adj. m., f. combinatorie, pl. m. și f. combinatorii

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

combinatoriu (de combinație), sunet v. sunet (8).

COMBINATORIU, -IE adj. (cf. fr. combinatoire): în sintagma modificare combinatorie (v.).

Intrare: combinatorie
combinatorie adjectiv feminin
  • silabație: -ri-e info
adjectiv feminin (AF135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinatorie
  • combinatoria
plural
  • combinatorii
  • combinatoriile
genitiv-dativ singular
  • combinatorii
  • combinatoriei
plural
  • combinatorii
  • combinatoriilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: combinatoriu
combinatoriu adjectiv
  • silabație: -ri-u info
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOOM 3, DN
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinatoriu
  • combinatoriul
  • combinatoriu‑
  • combinatorie
  • combinatoria
plural
  • combinatorii
  • combinatoriii
  • combinatorii
  • combinatoriile
genitiv-dativ singular
  • combinatoriu
  • combinatoriului
  • combinatorii
  • combinatoriei
plural
  • combinatorii
  • combinatoriilor
  • combinatorii
  • combinatoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combinatorie, combinatoriiadjectiv feminin

  • chat_bubble (în) sintagmă Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • chat_bubble (în) sintagmă Logică combinatorie = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. MDN '00
etimologie:

combinatoriu, combinatorieadjectiv

  • 1. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație. DN
    sinonime: combinator
    • 1.1. Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.