2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMBINATORIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.
COMBINATORIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
combinatorie a [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr combinatoire] (Îs) Analiză ~ Capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMBINATORIE adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. (
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMBINATORIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
combinatorie (-ri-e) adj. f., pl. combinatorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
combinatorie s. f. (sil. -ri-e), pl. combinatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!combinatoriu (desp. -ri-u) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. combinatorie (desp. -ri-e) (analiză ~), pl. combinatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
combinatoriu adj. m., f. combinatorie, pl. m. și f. combinatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
combinatoriu (de combinație), sunet v. sunet (8).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMBINATORIU, -IE adj. (cf. fr. combinatoire): în sintagma modificare combinatorie (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: -ri-e
adjectiv feminin (AF135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ri-u
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOOM 3, DN | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
combinatorie, combinatoriiadjectiv feminin
- Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
- Logică combinatorie = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. MDN '00
etimologie:
- combinatoire MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
combinatoriu, combinatorieadjectiv
- 1. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație. DNsinonime: combinator
- 1.1. Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. DN
-
etimologie:
- combinatoire DN