COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMBINATÓR1 ~oáre n. Mecanism care combină circuitele și realizează combinații de asociație tehnică. /<rus. kombinator, fr. combinateur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMBINATÓR2 ~i m. Persoană care se ocupă cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMBINATÓR, -OÁRE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMBINATÓR s. n. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. (
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
combinatór adj. m., pl. combinatóri; f. sg. și pl. combinatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
combinatór s. n., pl. combinatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink