opțiuni
  • info

5 definiții pentru combinativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINATIV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.

COMBINATIV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.

combinativ, ~ă a [At: HEM 1593 / Pl: ~i, ~e / E: combinat + -iv] (Rar) 1 Specific combinării. 2 Care se referă la combinare. 3 Care aparține combinării. 4 Care provine de la combinare. 5 Priceput la a face combinări.

COMBINATIV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo].

COMBINATIV, -Ă adj. cu caracter de combinare. (< engl. combinative).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combinativ adj. m., pl. combinativi; f. sg. combinativi; f. sg. combinativă, pl. combinative

Intrare: combinativ
combinativ adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinativ
  • combinativul
  • combinativu‑
  • combinativă
  • combinativa
plural
  • combinativi
  • combinativii
  • combinative
  • combinativele
genitiv-dativ singular
  • combinativ
  • combinativului
  • combinative
  • combinativei
plural
  • combinativi
  • combinativilor
  • combinative
  • combinativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combinativ, combinativăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.