3 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINAT2, -Ă, combinați, -te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinație. ♦ Spec. (Chim.; despre substanțe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – V. combina. Cf. fr. combiné.

COMBINAT2, -Ă, combinați, -te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinație. ♦ Spec. (Chim.; despre substanțe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – V. combina. Cf. fr. combiné.

COMBINAT1, combinate, s. n. Mare complex productiv constituit din mai multe sectoare productive care se completează reciproc. ♦ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri și săli de sport. – Din rus. kombinat, fr. combinat.

combinat3 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: combina] 1-4 Combinare (1-4).

combinat2 sn [At: DA / Pl: ~e / E: rs комбинат, fr combinat] 1 Mare complex productiv care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricate sau auxiliare. 2 (Rar; îs) ~ sportiv Reunire a mai multor terenuri și săli de gimnastică, unde se practică diferite sporturi.

combinat1, ~ă [At: GHICA, S. 131 / Pl: ~ați, ~e / E: combina, cf fr combine] 1 a Alcătuit din mai multe elemente. 2 a Care formează o combinație. 3 a (Chm; d. substanțe) Compus. 4 sf Probă sportivă complexă de schi.

COMBINAT1, combinate, s. n. Mare complex productiv care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată sau auxiliară. ♦ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri și săli de gimnastică, unde se practică diferite sporturi. – Din rus. kombinat, fr. combinat.

COMBINAT, combinate, s. n. (În economia socialistă) Mare întreprindere economică de stat, care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele unei întreprinderi servesc ca materie primă, semifabricată sau auxiliară celorlalte întreprinderi. Combinatul poligrafic «Casa Scînteii I. V. Stalin». Combinat siderurgic.Pentru combinatul cocso-chimic pe care-l construim în prezent la Hunedoara nu a existat termen de comparație în Romînia burghezo-moșierească. GHEORGHIU-DEJ, I. Dem. 18. ◊ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri și săli de gimnastică, unde se practică diferite sporturi. Combinatul sportiv de iarnă de la Poiana Stalin.

COMBINAT s.n. Mare întreprindere economică, care reunește mai multe fabrici și uzine și în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ◊ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. [< rus. kombinat].

COMBINAT, -Ă adj. Format din mai multe elemente deosebite; îmbinat, împreunat. ♦ (Chim.; despre corpuri) Compus. // s.f. Întrecere sportivă (mai ales de schi), constînd din două sau trei probe. ◊ Combinată alpină = întrecere compusă din coborîre, slalom uriaș și special; combinată nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. [Cf. fr. combiné].

COMBINAT2, -Ă, I adj. format din mai multe elemente deosebite. ◊ (chim.; despre corpuri) compus. II. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe. ◊ ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaș și special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. (< fr. combiné)

COMBINAT1 s. n. complex care reunește mai multe ramuri ale industriei și în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ◊ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)

COMBINAT2 ~tă (~ți, ~te) Care este format prin combinarea mai multor elemente; realizat prin reuniunea unor componente diferite. /v. a combina

COMBINAT1 ~e n. Unitate economică care reunește mai multe întreprinderi cu activitate de producție interdependentă; complex. ~ metalurgic. ~ chimic. ~ de vinuri. /<rus. kombinat, fr. combinat

COMBINA, combin, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

combina [At: GHEREA, ST. CR. II 299 / Pzi: ~bin, (înv) ~nez / E: fr combiner] 1 vt A îmbina lucruri. 2-3 vtr A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. 4 vt (Fam) A plănui. 5 vr (Fam) A avea o relație cu cineva.

COMBINA, combin, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBINA, combin, vb. I. Tranz. 1. A uni (lucruri diferite), a îmbina, a împreuna, a potrivi. Combin nuanțele de albastru. 2. A uni (corpuri simple) printr-o reacție chimică, dînd naștere unui corp compus. ◊ Refl. Sodiul se combină cu apa. 3. (Familiar) A potrivi în gînd, a plănui, a chibzui. Combina, dispunea și prevedea totul cu precizia unui geniu militar. BART, E. 326.

COMBINA vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacție chimică, dînd naștere unui corp compus. [P.i. combin. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].

COMBINA vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ◊ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. (

seră-combinat s. f. Seră mare cu caracter de combinat ◊ „Am intrat împreună într-o seră-combinat unde ne-a întâmpinat o căldură de 40 de grade.” Sc. 24 VI 63 p. 3 (din seră + combinat)

A COMBINA combin tranz. 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenții, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, lat. combinare

A SE COMBINA se combi intranz. (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) A se uni printr-o reacție chimică, formând un compus. /<fr. se combiner, lat. combinare

combinà v. 1. a împreuna mai multe lucruri într’o ordine oarecare; 2. a calcula, a prepara: a combina un atac; 3. a se împreuna, vorbind de două sau mai multe corpuri chimice.

*combín, a v. tr. (lat. combíno, -áre, d. con, la un loc, și bini, cîte doĭ. V. îmbin, binar, binoclu). Chim. Amestec: a combina oxigen cu idrogen (V. aliaj). Fig. Unesc, împreun: îmĭ combin puterile. Chibzuĭesc, imaginez (împreun ideile): a combina un plan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combinat s. n., pl. combinate

combina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. combin, 3 combi; conj. prez. 1 sg. să combin, 3 să combine

combina (a ~) vb., ind. prez. 3 combi

combina vb., ind. prez. 1 sg. combin, 3 sg. și pl. combi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMBINAT adj. (CHIM.) compus. (Substanță ~.)

COMBINA vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.

COMBINA vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 2. a (se) armoniza, a (se) asorta, a merge, a (se) potrivi, (pop. și fam.) a (se) lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.) 3. a amesteca. (~ mai multe substanțe.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

combina (combin, combinat), vb. – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. Fr. combiner.Der. combinabil, adj.; combinați(un)e, s. f. (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, s. n., din fr. combinaison; combinagiu, s. m. (Arg., crai, muieratic).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

combina, combin v. r. 1. a avea o relație intimă de durată (cu cineva). 2. a trăi în concubinaj (cu cineva)

Intrare: combinat (adj.)
combinat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinat
  • combinatul
  • combinatu‑
  • combina
  • combinata
plural
  • combinați
  • combinații
  • combinate
  • combinatele
genitiv-dativ singular
  • combinat
  • combinatului
  • combinate
  • combinatei
plural
  • combinați
  • combinaților
  • combinate
  • combinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: combinat (s.n.)
combinat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinat
  • combinatul
  • combinatu‑
plural
  • combinate
  • combinatele
genitiv-dativ singular
  • combinat
  • combinatului
plural
  • combinate
  • combinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: combina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • combina
  • combinare
  • combinat
  • combinatu‑
  • combinând
  • combinându‑
singular plural
  • combi
  • combinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • combin
(să)
  • combin
  • combinam
  • combinai
  • combinasem
a II-a (tu)
  • combini
(să)
  • combini
  • combinai
  • combinași
  • combinaseși
a III-a (el, ea)
  • combi
(să)
  • combine
  • combina
  • combină
  • combinase
plural I (noi)
  • combinăm
(să)
  • combinăm
  • combinam
  • combinarăm
  • combinaserăm
  • combinasem
a II-a (voi)
  • combinați
(să)
  • combinați
  • combinați
  • combinarăți
  • combinaserăți
  • combinaseți
a III-a (ei, ele)
  • combi
(să)
  • combine
  • combinau
  • combina
  • combinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combinat, combinaadjectiv

  • 1. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinație. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin specializare chimie Despre substanțe: compus. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: compus
    • 1.2. (și) substantivat feminin Probă sportivă complexă (de schi). DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.2.1. Combinată alpină = întrecere compusă din coborâre, slalom uriaș și special. DN
      • 1.2.2. Combinată nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. DN
etimologie:

combinat, combinatesubstantiv neutru

  • 1. Mare complex productiv constituit din mai multe sectoare productive care se completează reciproc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Combinatul poligrafic «Casa Scînteii I. V. Stalin». Combinat siderurgic. DLRLC
    • format_quote Pentru combinatul cocso-chimic pe care-l construim în prezent la Hunedoara nu a existat termen de comparație în Romînia burghezo-moșierească. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 18. DLRLC
    • 1.1. Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri și săli de sport. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Combinatul sportiv de iarnă de la Poiana Stalin. DLRLC
etimologie:

combina, combinverb

  • 1. tranzitiv A îmbina, a potrivi lucruri diferite. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Combin nuanțele de albastru. DLRLC
    • 1.1. familiar Chibzui, plănui, urzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Combina, dispunea și prevedea totul cu precizia unui geniu militar. BART, E. 326. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sodiul se combină cu apa. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.