COMÁT, -Ă, comați, -te, adj. (Rar) Care are coamă bogată, cu plete bogate; încomat. ◊ Stea comată = cometă. – Din coamă. Cf. lat. comatus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care are coamă mare. ◊ Stea ~tă cometă. /Din coamă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comát (cu coamă) adj. m., pl. comáți; f. sg. comátă, pl. comáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*comát, -ă adj. (lat. comatus). Cu coamă. Galia comată, toată Galia (nordu și vestu) afară de Galia bracată (sudu).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÁȚI s.m.pl. Nume dat de romani oamenilor de rând din Dacia (care purtau plete și capul descoperit). [Sg. comat. / < lat. comati < comatus – pletos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STEA COMÁTĂ s. v. cometă, stea cu coadă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink