COMANDÓR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMANDÓR ~i m. 1) Gradul cel mai înalt în ordinul cavalerilor. 2) Cavaler care avea acest grad. 3) (în aviație și marină) Grad de ofițer corespunzător gradului de colonel din armata terestră. 4) Ofițer care avea acest grad. /<fr. commandeur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMANDÓR s.m. (În trecut) 1. Grad de ofițer în aviație și marină, corespunzând gradului de colonel din armata de uscat; ofițer având acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații. [< fr. commandeur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMANDÓR s. m. 1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului. 2. rang în ierarhia unor ordine.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

comandór s. m., pl. comandóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*comandór m. (fr. commandeur). Colonel de marină. Grad onorific al unuĭ ordin (al uneĭ decorațiunĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

locotenént-comandór s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

COMANDOR a) grad militar în aviația militară, echivalent gradului de colonel; b) ofițer având acest grad.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink