COMANDITÁRE, comanditări, s. f. Acțiunea de a comandita. – V. comandita.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMANDITÁRE s.f. Acțiunea de a comandita. [< comandita].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A COMANDITÁ ~éz tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMANDITÁR ~i m. (în unele țări) Persoană care comanditează. /<fr. commanditaire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMANDITÁ vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMANDITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMANDITÁ vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMANDITÁR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
comanditá vb., ind. prez. 1 sg. comanditéz, 3 sg. și pl. comanditeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
comanditár s. m., pl. comanditári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
comanditáră s. f., g.-d. art. comanditárei; pl. comanditáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într´o societate în comandită.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*comanditéz v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fără a lua parte la gestiunea eĭ [!] (cum aș face ca acționar).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: .... fără a lua parte la gestiunea comanditei (societății comerciale). -
LauraGellner
comanditár, -ă s.m.f. Persoană care comanditează, care finanțează ◊ „N-a existat nici un terorist în decembrie ‘89 pentru că [...] descoperit și pedepsit, i-ar fi scos la iveală [...] pe toți ceilalți împreună cu comanditarii lor.” ◊ „22” 41/94 p. 3 (din fr. commanditaire; DN, DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMANDITÁR (‹ fr.) s. m. (EC.) Membru asociat al unei societăți comerciale care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor sociale ale societății numai pînă la concurența aportului său (în cazul societăților în comandită simplă) și numai prin plata acțiunilor sale (în cazul societăților în comandită pe acțiuni).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink