comanditare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: comandita] (Jur; cmr) Participare financiară la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit Si: comanditat¹.

COMANDITARE s.f. Acțiunea de a comandita. [< comandita].

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

comandita vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: commanditer] A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.

comanditar, ~ă smf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 422 / Pl: ~i, ~e / E: fr commanditaire] 1 (Jur; cmr) Asociat într-o societate în comandită și care nu răspunde de datoriile acesteia decât în limita aportului său. 2 Persoană care comanditează sau finanțează activitatea altcuiva.

* COMANDITA (-itez) vb. tr. ⚚ A da bani pentru o întreprindere, în calitate de comanditar [fr.].

* COMANDITAR sm. ⚚ Cel ce dă banii necesari unei societăți în comandită [fr.].

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă) A împrumuta unei persoane sau unei întreprinderi bani în schimbul unei participări la beneficii și fără a răspunde decît în limitele capitalului învestit.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează. ♦ Finanțator. Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4.

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă) A participa cu o sumă de bani la o întreprindere comercială sau industrială, răspunzînd față de creditori pentru eventualele pierderi numai în limitele capitalului investit. – Fr. commanditer.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – După fr. commanditaire.

COMANDITA vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].

COMANDITAR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].

COMANDITA vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (

COMANDITAR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (

comanditar, -ă s. m. f. Persoană care comanditează, care finanțează ◊ „N-a existat nici un terorist în decembrie ’89 pentru că [...] descoperit și pedepsit, i-ar fi scos la iveală [...] pe toți ceilalți împreună cu comanditarii lor.” ◊ Rev. 22 41/94 p. 3 (din fr. commanditaire; DN, DEX, DN3)

A COMANDITA ~ez tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer

COMANDITAR ~i m. (în unele țări) Persoană care comanditează. /<fr. commanditaire

comandità v. a procura fondurile necesare unei întreprinderi comerciale, fără a lua parte la gestiunea ei.

comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită.

*comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într’o societate în comandită.

*comanditéz v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fără a lua parte la gestiunea eĭ (cum aș face ca acționar).^[1]

comandita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comanditez, 3 comanditează; conj. prez. 1 sg. să comanditez, 3 să comanditeze

comanditar s. m., pl. comanditari

comanditară s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare

comandita (a ~) vb., ind. prez. 3 comanditează

comanditar s. m., pl. comanditari

comanditară s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare

comandita vb., ind. prez. 1 sg. comanditez, 3 sg. și pl. comanditează

comanditar s. m., pl. comanditari

comanditară s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare

COMANDITÁR (< fr.) s. m. (EC.) Membru asociat al unei societăți comerciale care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor sociale ale societății numai pînă la concurența aportului său (în cazul societăților în comandită simplă) și numai prin plata acțiunilor sale (în cazul societăților în comandită pe acțiuni).