14 definiții pentru comanditar
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.
comanditar, ~ă smf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 422 / Pl: ~i, ~e / E: fr commanditaire] 1 (Jur; cmr) Asociat într-o societate în comandită și care nu răspunde de datoriile acesteia decât în limita aportului său. 2 Persoană care comanditează sau finanțează activitatea altcuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează. ♦ Finanțator. Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMANDITAR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMANDITAR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comanditar, -ă s. m. f. Persoană care comanditează, care finanțează ◊ „N-a existat nici un terorist în decembrie ’89 pentru că [...] descoperit și pedepsit, i-ar fi scos la iveală [...] pe toți ceilalți împreună cu comanditarii lor.” ◊ „22” 41/94 p. 3 (din fr. commanditaire; DN, DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMANDITAR ~i m. (în unele țări) Persoană care comanditează. /<fr. commanditaire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într’o societate în comandită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comanditar s. m., pl. comanditari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comanditar s. m., pl. comanditari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comanditar s. m., pl. comanditari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COMANDITÁR (< fr.) s. m. (EC.) Membru asociat al unei societăți comerciale care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor sociale ale societății numai pînă la concurența aportului său (în cazul societăților în comandită simplă) și numai prin plata acțiunilor sale (în cazul societăților în comandită pe acțiuni).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
comanditar, comanditarisubstantiv masculin comanditară, comanditaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care comanditează sau, prin extensiune, finanțează. DEX '09 DLRLC DNsinonime: finanțator
- Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4. DLRLC
-
etimologie:
- commanditaire DEX '09 DEX '98 DN