COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

comandita vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: commanditer] A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă) A împrumuta unei persoane sau unei întreprinderi bani în schimbul unei participări la beneficii și fără a răspunde decît în limitele capitalului învestit.

COMANDITA vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].

COMANDITA vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (

A COMANDITA ~ez tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer

comandità v. a procura fondurile necesare unei întreprinderi comerciale, fără a lua parte la gestiunea ei.

comandită sf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 422 / Pl: ~te / E: fr commandité] 1 Contract de asociație în care una din părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. 2 Societate în ~ Societate alcătuită pe baza unui contract de comandită.

COMANDITĂ s. f. (În economia capitalistă) Contract de asociație în care una dintre părți (individuală sau colectivă), comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere, pe cînd cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decît în limitele capitalului învestit de el. ◊ Societate în comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract.

COMANDITĂ s.f. Contract de asociație comercială, în care unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere, iar alți asociați răspund numai în limitele capitalului investit. ◊ Societate în comandită = societate bazată pe un astfel de contract. [< fr. commandite].

COMANDITĂ s. f. 1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere față de creditorii ei, iar alții numai în limitele capitalului social investit. 2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăți. (

COMANDITĂ ~e f. (în unele țări) Contract de asociere comercială, în care unii asociați răspund de datoriile societății față de creditorii ei cu întreaga lor avere, iar alții, numai în limitele capitalului investit. /<fr. commandite

comandită f. societate compusă din asociați responsabili și solidari și dintr’alți asociați, simpli capitaliști cari nu sunt responsabili de cât până la concurența sumei vărsate sau promise; 2. fondurile depuse de un comanditar.

*comandítă f., pl. e (fr. commandite; it. comándita și accomándita). Com. Societate comercială în care o parte din membri varsă baniĭ necesarĭ fără să ĭa parte la gestiune.

*comanditéz v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fără a lua parte la gestiunea eĭ (cum aș face ca acționar).^[1]

comandita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comanditez, 3 comanditează; conj. prez. 1 sg. să comanditez, 3 să comanditeze

comandita (a ~) vb., ind. prez. 3 comanditează

comandita vb., ind. prez. 1 sg. comanditez, 3 sg. și pl. comanditează

comandită s. f., g.-d. art. comanditei; pl. comandite

comandită s. f., g.-d. art. comanditei; pl. comandite

comandită s. f., pl. comandite