căutare avansată
Din totalul de 32 sunt afișate 18 definiții pentru comanda, comandă (pl. comenzi), comandă (pl. comande)   conjugări / declinări

COMÁNDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizi personale și le impune colaboratorilor fără ai consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ◊ Expr. La comandă = a) l-a porunca, l-a cererea cuiva; b) l-a momentul dorit s-au potrivit; intenționat. Plânge l-a comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operaților. 3. Operație manoală, semiautomată s-au automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează s-au se oprește un sistem tehnic. ◊ Post de comandă = loc unde sânt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă dupe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită l-a înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări s-au prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comandă = care este s-au a fost executat dupe indicațile date de client. – Din fr. commande.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÁNDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizi personale și le impune colaboratorilor fără ai consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ◊ Expr. La comandă = a) l-a porunca, l-a cererea cuiva; b) l-a momentul dorit s-au potrivit; intenționat. Plânge l-a comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operaților. 3. Operație manoală, semiautomată s-au automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează s-au se oprește un sistem tehnic. ◊ Post de comandă = loc unde sânt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă dupe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită l-a înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări s-au prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comandă = care este s-au a fost executat dupe indicațile date de client. – Din fr. commande.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

comándă s. f., g.-d. art. coménzi; pl. coménzi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÁNDĂ s. 1. v. ordin. 2. conducere, șefie, (înv.) povață, povățuire. (Unitatea se află sub ~ lui ...) 3. (TEHN.) control, reglaj. (~ întrun sistem tehnic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÁNDĂ ~énzi f. 1) Dispoziție, scrisă s-au orală, emisă de o autoritate s-au de o persoană oficială, spre a fii îndeplinită de cei vizați; ordin; poruncă. A da ~.Ton de ~ ton poruncitor. La ~ l-a cererea și dupe dorința unui superior. 2) Funcție de conducere militară. ◊ A loa ~anda a fii numit l-a conducerea unei acțiuni militare. 3) Cerere prin care se solicită livrarea unui produs, executarea unei lucrări s-au prestarea unui serviciu. 4) Marfă comandată. 5) Operație prin care se manevrează un sistem tehnic. ~ programată. ~ manoală. 6) Element al unui mecanism care asigură funcționarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfășurarea unui proces tehnic. Panou (s-au tablou) de ~ placă care sânt centralizate toate dispozitivele de comandă. [G.-D. comenzi] /<fr. commande
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÁNDĂ s.f. 1. Ordin, poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizi personale fără săși consulte colaboratori. 2. Conducere a unei unități militare. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operaților. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuări ei. 4. Cerere de marfă, de efectoare a unei lucrări etc., făcută unui meseriaș, unui negustor etc. ◊ De comandă = executat dupe indicațile clientului. 5. (Mar.) Construcția cea mai înaltă pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Parâmă de dimensiuni mici, cu diametrul de 45 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÁNDĂ s. f. 1. ordin, dispoziție, poruncă. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unități militare. ◊ post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operaților. ♦ ordin verbal s-au prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări. 3. acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuări ei. ◊ dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite k doi piloți să acționeze comenzile. ♦ (inform.) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator. 4. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandată. ◊ de ~ = executat dupe indicațile clientului. 5. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc. 6. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicândui despletirea. (
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMÁNDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a co­manda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. Comanda răsună tare, în liniștea înserări. SANDUALDEA, U. P. 138. Urmă comanda scurtă. SAHIA, N. 37. ◊ (Poetic) Ca l-a comanda unei baghete, pete mari din verdele păduri sau desprins din arbori. BCGZA, C. O. 158. ◊ Metodă de comandă = metodă nejustă, folosită de uni responsabili care iau decizi per­sonale și le impun fără a consulta pe membri colectivu­lui și fără ai convinge de importanța sarcinilor care aceștia tribuie să le îndeplinească. Ton de comandă = ton poruncitor, netovărășesc (folosit de cei care înlocuiesc munca de lămurire prin porunci). ◊ E x p r. La comandă = a) l-a porunca, l-a cererea altuia; b) (mai ales în legătură cu verbele « a plînge » s-au « a rîde ») l-a momentul dorit, în mod prefăcut, fără motiv justificat. Plînge l-a comandă. Rîde l-a comandă. 2. Conducere a unei unități militare terestre, navale s-au aeriene. I sa încredințat comanda.Post de comandă = locul unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operaților. ◊ E x p r. A loa comanda v. loa. Ai loa (cuiva) comanda v. loa. ♦ Postul unde stă ofițerul comandant al unui vapor. E înfricoșător săl vezi noaptea sus, l-a comandă, cum privește... infinitul mări, atent l-a orice zgomot. DUNĂREANU, CH. 56. După ce vaporul se punea greoi în mișcare, el, de sus de l-a comandă, își arunca ochi spre mal. BART, 43. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ◊ (Post de) comandă = loc unde sînt concentrate organele și aparatele de comandare a unui sistem tehnic. Bozan sa urcat sus... l-a comanda postului rulant. SAHIA, N. 33. ♦ (Concretizat) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. Sau blocat comenzile avionului. 4. Sarcină de a îndeplini o lucrare, de a livra o marfă, un produs etc. În două luni... sau repetat cîteva comenzi de marfă. SAHIA, N. 109. ◊ L o c. a d j. De comandă = (în opoziție cu gata) care este s-au a fost executat dupe indicațile date de client. Pînatunci pictori noștri vor continoa de a face portrete, sculptoribusturi de comandă. VLAHUȚĂ, O. A. 334. ♦ Cerere a unei consumați întrun local. Căruțași și hamali... înoind comanda cu fundul sticlei izbit în masă: Băiete! C. PETRESCU, Î. II 158.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

comándă s. f., g.-d. art. coménzi; pl. coménzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comandă (pl. comande și comânzi) f. 1. cerere adresată unui fabricant, unui negustor; 2. fig. prefăcut: veselie de comandă; 3. ordin: în aer sbor nechezuri, comânzi răsunătoare AL.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*comándă f., pl. e și comenzi (fr. commande, d. commander, a comanda. V. comendă). Poruncă, ordin, comandament: soldatu ascultă comanda. Cerere de marfă: vă vom trimete [!] dupe comandă. De comandă, comandat (Iron.): plîns, rîs de comandă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMANDÁ, cománd, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin s-au un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate s-au a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) l-a un meșteșugar. 3. A solicita mâncare s-au băutură întrun local public. – Din fr. commander.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMANDÁ, cománd, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin s-au un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate s-au a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) l-a un meșteșugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut întrun local de consum. – Din fr. commander.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

comandá (a ~) vb., ind. prez. 3 comándă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMANDÁ vb. 1. v. ordona. 2. v. conduce. 3. (TEHN.) a controla, a regla. (A ~ un sistem tehnic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A COMANDÁ cománd tranz. 1) (armate, trupe, detașamente etc.) A conduce, exercitânduși autoritatea printro comandă. 2) (acțiuni) A anunța printro comandă s-au printrun semnal. 3) (urmat de o propoziție complementară) A cere în mod autoritar și oficial; a porunci; a ordona; a dispune. 4) (îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte, lucruri) A cere să producă l-a comandă; a porunci. 5) (mâncare, băuturi) A solicita, făcând comandă întrun local de consum. /<fr. commander
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMANDÁ vb. I. tr. 1. A ordona, a porunci (executarea unei dispoziți, a unei mișcări etc.); a deține conducerea, comanda unei unități. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare) l-a un meșteșugar etc. ♦ A solicita, a cere de mâncare, de băut întrun local de consum. [P.i. cománd. / < fr. commander, it. comandare, cf. lat. cum – cu, mandare – a ordona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMANDÁ vb. tr. 1. a deține comanda unei armate, unități etc. 2. a porunci, a ordona. 3. a face o comandă (4). 4. a dirija un mecanism, o mașină etc. 5. a solicita, a cere de mâncare, de băut întrun local de consum. (
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink