2 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMÂND, comânduri, s. n. (Înv.) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mâncare care se servește la o astfel de masă. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. – Din comânda (derivat regresiv).

COMÂND, comânduri, s. n. (Înv.) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mâncare care se servește la o astfel de masă. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. – Din comânda (derivat regresiv).

comând2 sn [At: CANTA, ap. LET. III, 182/28 / V: ~mandă, (rar) sf ~mandat, cum~ / Pl: ~uri/ E: comanda] 1 (Înv) Ofrandă. 2 Masă de pomenire a unui mort. 3 Praznic. 4 Mâncare care se servește la praznic. 5 (Mol) Bani, lucruri, haine, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. 6 (Reg, îf ~mandat) Afurisenie.

comând1 sn [At: GRAIUL I, 142 / Pl: ~uri / E: comandă] (Rar; reg) Ordin.

COMÂND ~uri n. pop. 1) v. COMÂNDARE. 2) Totalitate a celor adunate și păstrate de bătrâni pentru înmormântare. /v. a comânda

comând n. masă ce se dă întru pomenirea și odihna sufletului celui răposat (îi se mai zice și pomană sau praznic): la masa morții voi să mâncați comândul AL. [Abstras din comândà].

COMÂNDA, comând, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

COMÂNDA, comând, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).

comânda2 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comănda2 / Pzi: ~dez, (pop) comând / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda.

comânda1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~mănda1, cumănda, cum~ / Pzi: comând / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând.

COMÎND, cominduri, s. n. (Învechit) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mîncarea ce se servește la o astfel de masă. Hotărîrea ei e nestrămutată: tot ce are, pînă la sfîrșit va da la alții: numai banii de comînd și-i va opri. SADOVEANU, O. III 470. Ca mini întru-n pămînt și n-am nici de comînd. VLAHUȚĂ, O. A. 138. Orbi! Orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul! ALECSANDRI, P. III 206. ♦ (Neobișnuit) înmormîntare. Și popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii de comînd. COȘBUC, IP. I 149. 2. (Mold.) Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau bătrînii pentru înmormîntare și pentru praznic. Casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău și eu nu vreau să-mi pierd comîndul. CREANGĂ, P. 6. Măi băiete, dă-mi și mie un purcel de aiștea.Aracan di mini! Da cum să-fi dau un purcel, că aiștea-s tot comîndul tatei. ȘEZ. II 153.

A COMÂNDA ~ez tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare

COMÎND s.n. (Mold., Ban., Criș.) Pomană. A: O babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească hrana și comîndul său. CANTA. C: Să face a treia zi cumînd si alămojnă după cel mort. MOL. 1695. 46r. Kumĕnd. Exsequiae. AC, 348; cf. MOL. 16761. 149r: MOL. 1695, 80v. Etimologie: comînda. Vezi și comînda, comîndare. Cf. alămojnă, comîndare (2), paos (2).

COMÎNDA vb. (Trans. SV) A aduce jertfă. Cu voie cumînd ție. PS. SEC. XVIII, 37r. Vezi și comînd, comîndare. Cf. pominoci.

comândà v. a da un comând. [Lat. COMMENDARE, lit. a recomanda (memoria printr’un ospăț mortuar)].

1) comînd n., pl. urĭ (d. a comînda. Ospăț (praznic) după înmormîntare, banĭ orĭ lucrurĭ pe care oameniĭ bătrînĭ și-ĭ adună ca să rămîĭe cu ce să fie înmormîntațĭ: a ajuns să-șĭ mănînce comîndu (adică „la mare sărăcie saŭ decadență”). – Vechĭ și cu-. V. disc, priveghĭ.

2) comînd, a v. tr. (lat. commendare, pop. și *commandare, a recomanda [adică „luĭ Dumnezeŭ sufletu mortuluĭ”]. V. comand). Vechĭ. Jertfesc, sacrific. Azĭ. Rar. Fac pomenire și daŭ ospăț în numele unuĭ mort: a comînda un mort. – Și cu-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comând (înv.) s. n., pl. comânduri

comând (înv.) s. n., pl. comânduri

comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. comând, 2 sg. comânzi, 3 comândă; conj. prez. 1 sg. să comând, 3 să comânde

comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 comândă

comânda vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMÂNDA vb. v. jertfi, sacrifica.

COMÎNDA vb. (BIS.) a pomeni. (~ morții.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

comînda (-d, -at), vb.1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda.Der. comîndare, s. f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s. n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comând, comânduri, s.n. – (înv.) Masa ce se dă pentru pomenirea unui mort (Bârlea, 1925); praznic. – Der. regr. din comânda (DEX, MDA).

comând, -uri, s.n. – (înv.) Masa ce se dă pentru pomenirea unui mort (Bârlea, 1925); praznic. – Der. regr. din comânda.

comânda1, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi, 1925: 169). – Lat. commendare, *commandare „a recomanda (...lui Dumnezeu, sufletul mortului)” (Hasdeu, Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Scriban, MDA).

comânda2, comând, vb. tranz. – (reg.; mil.) A da ordin, a porunci; a comanda. – Lat. commendare, magh. komendálni (MDA).

comânda, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi 1925: 169). – Lat. commendare, commandare (Hasdeu, Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA cf. DER).

Intrare: comând
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comând
  • comândul
  • comându‑
plural
  • comânduri
  • comândurile
genitiv-dativ singular
  • comând
  • comândului
plural
  • comânduri
  • comândurilor
vocativ singular
plural
comândă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cumând
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: comânda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comânda
  • comândare
  • comândat
  • comândatu‑
  • comândând
  • comândându‑
singular plural
  • comândă
  • comândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comând
(să)
  • comând
  • comândam
  • comândai
  • comândasem
a II-a (tu)
  • comânzi
(să)
  • comânzi
  • comândai
  • comândași
  • comândaseși
a III-a (el, ea)
  • comândă
(să)
  • comânde
  • comânda
  • comândă
  • comândase
plural I (noi)
  • comândăm
(să)
  • comândăm
  • comândam
  • comândarăm
  • comândaserăm
  • comândasem
a II-a (voi)
  • comândați
(să)
  • comândați
  • comândați
  • comândarăți
  • comândaserăți
  • comândaseți
a III-a (ei, ele)
  • comândă
(să)
  • comânde
  • comândau
  • comânda
  • comândaseră
comănda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comând, comândurisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Masă de pomenire a unui mort; mâncare care se servește la o astfel de masă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hotărîrea ei e nestrămutată: tot ce are, pînă la sfîrșit va da la alții: numai banii de comînd și-i va opri. SADOVEANU, O. III 470. DLRLC
    • format_quote Ca mîni întru-n pămînt și n-am nici de comînd. VLAHUȚĂ, O. A. 138. DLRLC
    • format_quote Orbi! Orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul! ALECSANDRI, P. III 206. DLRLC
    • 1.1. neobișnuit Înmormântare. DLRLC
      • format_quote Și popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii de comînd. COȘBUC, IP. I 149. DLRLC
  • 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău și eu nu vreau să-mi pierd comîndul. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
    • format_quote Măi băiete, dă-mi și mie un purcel de aiștea. – Aracan di mini! Da cum să-ți dau un purcel, că aiștea-s tot comîndul tatei. ȘEZ. II 153. DLRLC
etimologie:

comânda, comândverb

  • 1. învechit A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. DEX '09 DEX '98
    sinonime: pomeni
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.