COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Care are unul sau ma multe colțuri, colțuros. Peste întinsul colțurat al ghețurilor îngrămădite pe alocuri, crivățul trecea ca un zmeu întărîtat, șuierînd înspăimîntătar. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Din trestiile stufoase... se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. S-aruncă de pe-o piatră Pînă-ntr-alta, colțurată. TEODORESCU, P. P. 372.