Colțea f. V. Nume proprii.

Colțea f. 1. biserică din București cu un turn foarte înalt și colțurat (de unde numele-i), construit în 1715 de Mih. Cantacuzino: turnul, ruinat prin cutremurul din 1802, a servit ca foișor de foc până ce fu dărâmat în 1837; 2. fig. enorm: minciună cât Colțea de mare PANN; 3. spital lângă biserica cu acelaș nume.