opțiuni
  • info

12 definiții pentru colțat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLȚAT, -Ă, colțați, -te, adj. Colțos. – Colț + suf. -at.

COLȚAT, -Ă, colțați, -te, adj. Colțos. – Colț + suf. -at.

colțat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: colț + -at] 1 (Reg) Cu dantură diformă. 2 (Fig; pop) Bun de gură. 3 (Înv) Cutezător. 4 (Înv) Obraznic. 5 (Înv) Ironic. 6 (Înv) Arțăgos. 7 (Înv) Nesociabil. 8 (Înv) Care caută ceartă. 9 (Înv) Puternic.

COLȚAT, -Ă, colțați, -te, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțos. Da eu, Costane, după el nu mă duc... că-i colțat și hîd. CAMILAR, N. I 29. Tigrii, urșii și cu un cuvînt toate Lighioanele-acelea ce erau. mai colțate. ALEXANDRESCU, P. 111. Și codat și colțat (Lupul). ȘEZ. XIII 25. 2. Fig. Bun de gură, arțăgos; recalcitrant. Boierii cei mai colțați erau adunați la sfat. GHICA, S. 493.

COLȚAT ~tă (~ți, ~te) v. COLȚUROS. /colț + suf. ~at

colțat a. 1. cu colți mari ieșiți afară; 2. fig. care își arată colții, arțăgos, gâl- cevitor: boierii cei mai colțați GHICA.

*colțát, -ă adj. Colțos, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colțat adj. m., pl. colțați; f. colțată, pl. colțate

colțat adj. m., pl. colțați; f. colțată, pl. colțate

colțat adj. m., pl. colțați; f. sg. colțată, pl. colțate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLȚAT adj. v. colțos.

colțat adj. v. COLȚOS.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colțat, colțată, adj. (reg.) arțăgos, gâlcevitor.

Intrare: colțat
colțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțat
  • colțatul
  • colțatu‑
  • colțată
  • colțata
plural
  • colțați
  • colțații
  • colțate
  • colțatele
genitiv-dativ singular
  • colțat
  • colțatului
  • colțate
  • colțatei
plural
  • colțați
  • colțaților
  • colțate
  • colțatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colțat, colțatăadjectiv

  • 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colțos
    • format_quote Da eu, Costane, după el nu mă duc... că-i colțat și hîd. CAMILAR, N. I 29. DLRLC
    • format_quote Tigrii, urșii și cu un cuvînt toate Lighioanele-acelea ce erau mai colțate. ALEXANDRESCU, P. 111. DLRLC
    • format_quote Și codat și colțat (Lupul). ȘEZ. XIII 25. DLRLC
  • 2. figurat Bun de gură. DLRLC
    sinonime: arțăgos recalcitrant
    • format_quote Boierii cei mai colțați erau adunați la sfat. GHICA, S. 493. DLRLC
etimologie:
  • Colț + sufix -at. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.