3 definiții pentru colăier
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
colăier sm [At: ALECSANDRI, P. P. 102 / Pl: ~i / E: nct] (Mol) Colindător (cu plugușorul) în ajunul Sfântului Vasile.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
colăier (-ri), s. m. – Persoană care merge cu colindul de sărbătorile Crăciunului. După DAR, de la călăie „dulce,” prăjitură, și acesta din tc. kaliie „puré de verdețuri cu unt”. În Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
colăier, colăieri, s.m. (reg.) colindător (cu plugușorul).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: colăier
colăier substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)