7 definiții pentru colăcări
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.
COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
colăcări v [At: COD. SILV. 50 / Pzi: ~resc / E: colăcar] 1 A rosti orația de nuntă. 2 A cerceta ceva (o pagubă etc.). 3 A denunța un hoț în schimbul unei recompense.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi colăcar (2). Îi venea să se dea tumba de bucurie, cînd se gîndea că peste trei ani se va găti și el frumos și va colăcări cu alți flăcăi la nunțile din sat. SANDU-ALDEA, U. P. 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colocări v vz colăcări
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colăcări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcăresc, 3 sg. colăcărește, imperf. 1 colăcăream; conj. prez. 1 sg. să colăcăresc, 3 să colăcărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colăcări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcăresc, imperf. 3 sg. colăcărea; conj. prez. 3 să colăcărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colăcări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcăresc, imperf. 3 sg. colăcărea; conj. prez. 3 sg. și pl. colăcărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
colăcări, colăcărescverb
- 1. A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi venea să se dea tumba de bucurie, cînd se gîndea că peste trei ani se va găti și el frumos și va colăcări cu alți flăcăi la nunțile din sat. SANDU-ALDEA, U. P. 15. DLRLC
-
etimologie:
- colăcar DEX '98 DEX '09