COLTOSÍ vb. v. muta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coltosí (-sésc, -ít), vb. – A muta. Mag. költözni (DAR). În Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLȚÓS ~oáse (~óși, ~oáse) 1) Care are colți; cu dinți mari și ascuțiți. 2) fig. Care este rău de gură. 3) fig. (despre oameni) Care are oase mari, cu articulații proeminente; osos; ciolănos. /colț + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLȚÓS adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLȚÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colțós adj. m., pl. colțóși; f. sg. colțoásă, pl. colțoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colțós, -oásă adj. Colțat, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink