coltán, coltáni, s.m. (reg. poreclă) țăran de la șes, înalt, slab; cojan, găligan.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

COLȚÁN, colțani, s. m. (Rar) Colț mare de stâncă; loc inaccesibil. – Colț + suf. -an.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLȚÁN ~i m. pop. Vârf masiv de stâncă. /colț + suf. ~an
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLȚÁN s. v. corhan, cornaci, libarcă, rus, șvab.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colțán¹, colțáni, s.m. (reg.) 1. om sau animal cu colți mari. 2. gândac de locuință. 3. plantă ierboasă de apă, cu fructul în colțuri; colțar, castan-de-baltă, stea-de-baltă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

colțán s. m., pl. colțáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colțán m. (d. colț, pin [!] aluz. la fructele luĭ). Bot. Cĭulin, o plantă de baltă (trapa natans). Fructu acesteĭ plante, numit și colțar, castană de baltă și cornacĭ. (E un fel de nucă în patru colțurĭ cu cincĭ țepĭ, dintre care unu stă mereŭ în sus, orĭ-cum aĭ așeza-o. Pescariĭ de la Dunăre o mănîncă feartă [!]). Colțar, gogoașă de stejar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

colțan, colțani s. m. (peior.) polițist.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink