opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLONIZATOR, -OARE, colonizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din fr. colonisateur.

COLONIZATOR, -OARE, colonizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din fr. colonisateur.

colonizator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126, 2/6 / Pl: ~i, ~oare / E: fr colonisateur] 1-2 smf, a (Stat, populație etc.) care colonizează.

COLONIZATOR, -OARE, colonizatori, -oare, s. m. și f. Stat sau popor (mai rar persoană izolată) care efectuează sau organizează o colonizare. Acțiunea colonizatorilor olandezi... încearcă să zăgăzuiască mișcarea de eliberare a poporului indonezian. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 126, 2/6. ◊ (Adjectival, despre acțiuni ale oamenilor) Mistică religioasă... a fost multă vreme o excelentă afacere pentru burghezia noastră, ce-și descoperise o misiune expansionistă și colonizatoare. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 138, 6/2.

COLONIZATOR, -OARE adj. Care colonizează o țară sau o regiune. [Cf. fr. colonisateur].

COLONIZATOR, -OARE adj., s. m. f. (stat, populație) care colonizează un teritoriu. (<fr. colonisateur)

COLONIZATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Realizator al unei colonizări; organizator de colonizări. /<fr. colonisateur

COLONIZATOR1 ~oare (~ori, ~oare) (despre persoane, state, popoare) Care exploatează o colonie; cu posesiuni coloniale. Națiune ~oare. /<fr. colonisateur

colonizator m. cel ce colonizează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colonizator adj. m., s. m., pl. colonizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. colonizatoare

colonizator adj. m., s. m., pl. colonizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. colonizatoare

colonizator adj. m., s. m., pl. colonizatori; f. sg. și pl. colonizatoare

Intrare: colonizator (adj.)
colonizator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonizator
  • colonizatorul
  • colonizatoru‑
  • colonizatoare
  • colonizatoarea
plural
  • colonizatori
  • colonizatorii
  • colonizatoare
  • colonizatoarele
genitiv-dativ singular
  • colonizator
  • colonizatorului
  • colonizatoare
  • colonizatoarei
plural
  • colonizatori
  • colonizatorilor
  • colonizatoare
  • colonizatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: colonizator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonizator
  • colonizatorul
  • colonizatoru‑
plural
  • colonizatori
  • colonizatorii
genitiv-dativ singular
  • colonizator
  • colonizatorului
plural
  • colonizatori
  • colonizatorilor
vocativ singular
  • colonizatorule
plural
  • colonizatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colonizator, colonizatorisubstantiv masculin
colonizatoare, colonizatoaresubstantiv feminin
colonizator, colonizatoareadjectiv

  • 1. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acțiunea colonizatorilor olandezi... încearcă să zăgăzuiască mișcarea de eliberare a poporului indonezian. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 126, 2/6. DLRLC
    • format_quote Mistica religioasă... a fost multă vreme o excelentă afacere pentru burghezia noastră, ce-și descoperise o misiune expansionistă și colonizatoare. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 138, 6/2. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.