2 intrări
15 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
colonizat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: coloniza] (Rar) 1 Populat cu coloniști. 2 Transformat în colonie (4).
COLONIZA, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLONIZA, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
coloniza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 200 / Pzi: ~zez / E: fr coloniser] 1 A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2 A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. 3 A transforma în colonie un teritoriu sau o țară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLONIZA, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A popula (o țară sau o regiune cucerită) cu coloniști. Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. 2. A popula regiuni (slab populate) din propria sa țară, cu oameni aduși din alte regiuni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLONIZA vb. I. tr. 1. A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2. A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. [< fr. coloniser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLONIZA vb. tr. 1. a transforma în colonie un teritoriu, o țară. 2. a popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 3. a popula regiuni din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. ◊ a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat. (<fr. coloniser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A COLONIZA ~ez tranz. 1) (teritorii, țări) A transforma în colonii. 2) (țări, regiuni cucerite) A popula cu coloniști. 3) (regiuni, ținuturi slab populate sau depopulate) A popula cu oameni din alte regiuni sau ținuturi. /<fr. coloniser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colonizà v. a așeza o colonie întró țară străină.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*colonizéz v. tr. (fr. coloniser). Populez cu colonĭ, stabilesc coloniĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coloniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colonizez, 3 colonizează; conj. prez. 1 sg. să colonizez, 3 să colonizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coloniza (a ~) vb., ind. prez. 3 colonizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coloniza vb., ind. prez. 1 sg. colonizez, 3 sg. și pl. colonizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COLONIZA vb. (înv.) a așeza, a locui. (~ un teritoriu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLONIZA vb. (înv.) a așeza, a locui. (~ un teritoriu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A coloniza ≠ a decoloniza
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
coloniza, colonizezverb
-
- 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. DLRLC
-
- 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- coloniser DEX '09 DEX '98 DN