2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLONIZARE, colonizări, s. f. Acțiunea de a coloniza.V. coloniza.

COLONIZARE, colonizări, s. f. Acțiunea de a coloniza.V. coloniza.

colonizare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 126, 13/2 / Pl: ~zări / E: coloniza] 1 Transformare în colonie. 2 Populare cu coloniști. 3 (Îs) ~a vânatului Introducerea unei specii de vânat într-un teren în care n-a existat.

COLONIZARE, colonizări, s. f. Acțiunea de a coloniza; popularea unei regiuni sau a unei țări cu coloniști.

COLONIZARE s.f. Acțiunea de a coloniza și rezultatul ei. ◊ Colonizarea vînatului = introducerea unei specii de vînat într-un teren în care nu a existat. [< coloniza].

COLONIZA, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser.

COLONIZA, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser.

coloniza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 200 / Pzi: ~zez / E: fr coloniser] 1 A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2 A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. 3 A transforma în colonie un teritoriu sau o țară.

COLONIZA, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A popula (o țară sau o regiune cucerită) cu coloniști. Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. 2. A popula regiuni (slab populate) din propria sa țară, cu oameni aduși din alte regiuni.

COLONIZA vb. I. tr. 1. A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2. A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. [< fr. coloniser].

COLONIZA vb. tr. 1. a transforma în colonie un teritoriu, o țară. 2. a popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 3. a popula regiuni din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. ◊ a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat. (<fr. coloniser)

A COLONIZA ~ez tranz. 1) (teritorii, țări) A transforma în colonii. 2) (țări, regiuni cucerite) A popula cu coloniști. 3) (regiuni, ținuturi slab populate sau depopulate) A popula cu oameni din alte regiuni sau ținuturi. /<fr. coloniser

colonizà v. a așeza o colonie întró țară străină.

*colonizéz v. tr. (fr. coloniser). Populez cu colonĭ, stabilesc coloniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colonizare s. f., g.-d. art. colonizării; pl. colonizări

colonizare s. f., g.-d. art. colonizării; pl. colonizări

colonizare s. f., g.-d. art. colonizării; pl. colonizări

coloniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colonizez, 3 colonizea; conj. prez. 1 sg. să colonizez, 3 să colonizeze

coloniza (a ~) vb., ind. prez. 3 colonizea

coloniza vb., ind. prez. 1 sg. colonizez, 3 sg. și pl. colonizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLONIZA vb. (înv.) a așeza, a locui. (~ un teritoriu.)

COLONIZA vb. (înv.) a așeza, a locui. (~ un teritoriu.)

Intrare: colonizare
colonizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonizare
  • colonizarea
plural
  • colonizări
  • colonizările
genitiv-dativ singular
  • colonizări
  • colonizării
plural
  • colonizări
  • colonizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: coloniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coloniza
  • colonizare
  • colonizat
  • colonizatu‑
  • colonizând
  • colonizându‑
singular plural
  • colonizea
  • colonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colonizez
(să)
  • colonizez
  • colonizam
  • colonizai
  • colonizasem
a II-a (tu)
  • colonizezi
(să)
  • colonizezi
  • colonizai
  • colonizași
  • colonizaseși
a III-a (el, ea)
  • colonizea
(să)
  • colonizeze
  • coloniza
  • coloniză
  • colonizase
plural I (noi)
  • colonizăm
(să)
  • colonizăm
  • colonizam
  • colonizarăm
  • colonizaserăm
  • colonizasem
a II-a (voi)
  • colonizați
(să)
  • colonizați
  • colonizați
  • colonizarăți
  • colonizaserăți
  • colonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • colonizea
(să)
  • colonizeze
  • colonizau
  • coloniza
  • colonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colonizare, colonizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a coloniza. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Colonizarea vânatului = introducerea unei specii de vânat într-un teren în care nu a existat. DN
etimologie:
  • vezi coloniza DEX '09 DEX '98 DN

coloniza, colonizezverb

  • 1. A transforma în colonie un teritoriu sau o țară. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. DLRLC
  • 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.