COLONIST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care și-a părăsit țara sau locul de origine și s-a stabilit într-o colonie¹. – Din germ. Kolonist.

colonist, ~ă smf [At: RUSSO, S. 70 / Pl: ~iști, ~e / E: ger kolonist] 1 Locuitor al unei colonii. 2 (În Evul Mediu din Țările Române) Persoană care ținea de o colonie de străini așezată pe o moșie boierească sau pe un domeniu al statului. 3 Persoană strămutată din țara sa ori din locul de origine și care s-a stabilit într-o regiune sau într-un oraș dintr-o țară străină.

* COLONIST sm. 1 🌍 Locuitor dintr’o colonie ¶ 2 🚜 Cultivator (de pămînt).

COLONIST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care s-a strămutat din țara sa ori din locul de origine și s-a stabilit într-o regiune sau într-un oraș dintr-o țară străină. – Din germ. Kolonist.

COLONIST, -Ă, coloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care se strămută sau este strămutată (singură sau în grup) din țara sau din locul de origine pentru a se așeza într-un loc străin, participînd la întemeierea unei colonii (3). Dascălul Iov îi întovărășise pe coloniști pînă la Păuna-Mică. SADOVEANU, P. M. 14. Romanii, colonizînd Dacia, au împărțit, după obiceiul lor, pămîntul între coloniști. BĂLCESCU, O. I 136.

COLONIST, -Ă s.m. și f. Cel care a părăsit țara sau regiunea sa de origine și s-a stabilit într-un loc străin. [< germ. Kolonist].

COLONIST, -Ă s. m. f. cel care a părăsit țara, locul său de origine și s-a stabilit într-o țară străină. (<germ. Kolonist)

COLONIST ~ștă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană originară dintr-o metropolă și stabilită într-o colonie. /<germ. Kolonist

colonist n. 1. cel ce cultivă pământul; 2. locuitor într’o colonie al cării sol îl exploatează, în opozițiune cu cei ce trăiesc în metropolă.

colonist s. m., pl. coloniști

colonist s. m., pl. coloniști

colonist s. m., pl. coloniști

COLONIST s. (înv.) colon. (~ pe un teritoriu străin.)

COLONIST s. (înv.) colon. (~ pe un teritoriu străin.)