colografie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr colographie] Procedeu de tipărire la care clișeul imprimabil este preparat pe o placă de sticlă.

COLOGRAFIE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipărire la care prepararea clișeului se face pe o placă de sticlă; fototipie. [Gen. -iei. / < fr. collographie].

COLOGRAFIE s. f. procedeu de tipărire în care prepararea clișeului se face pe o placă de sticlă. (<fr. collographie)

colografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. colografia, g.-d. colografii, art. colografiei

colografie (-lo-gra-) s. f., art. colografia, g.-d. colografii, art. colografiei

colografie s. f. (sil. -gra-), art. colografia, g.-d. colografii, art. colografiei

COLO-₂ „clei, gelatină, coloid; cleios, lipicios”. ◊ gr. kolla „gumă, clei” > fr. collo-, it. id., engl. id., germ. kollo- > rom. colo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipărire la care clișeul imprimabil este preparat pe o placă de sticlă; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., Ale cărui particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane; sin. coloidal. 2. s. m., Substanță aflată în stare coloidală sau cu proprietăți coloide.