❍ COLODĂ sf. Maram. Lemn rupt de vînt și căzut la pămînt (PȘC.) [rut.].

colodă, colode, s.f. (reg.) copac rupt de vânt și căzut la pământ; vivoră, corină, căzătură.

colódă, colode, s.f. (reg.) 1. Cioata cu rădăcini a unui arbore doborât de vânt. 2. Lemn rupt de vânt și căzut la pământ. – Din ucr. koloda „butuc”, cf. și magh. kallodik „a se rupe, a se terfeli”.