căutare avansată
12 definiții pentru „colocviu”   declinări

COLÓCVIU, colocvi, s. n. 1. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuți, lucrări de laborator, lucrări practice. 2. Simpozion. – Din lat. coloquium.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÓCVIU, colocvi, s. n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuți, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

colócviu [viu pron. vyu] s. n., art. colócviul; pl. colócvi, art. colócvile (-vii-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÓCVIU s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÓCVIU ~i n. 1) Discuție pe o temă ștințifică. 2) Formă de verificare a cunoștințelor acceptată mai ales în instituțile de învățământ superior, constând în discuți, lucrări practice s-au lucrări de laborator. [Sil. -viu] /<lat. colloquium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÓCVIU s.n. 1. Convorbire, discuție (ștințifică). 2. Examinare, control al cunoștințelor care se face pe calea unor discuți între profesori și studenți, elevi etc. [Pron. -viu. / < lat. colloquium – convorbire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÓCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (ștințifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuți între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÓCVIU, colocvi, s. n. Formă de control a cunoș­tințelor dobîndite de studenți dupe o perioadă a anului universitar, constînd din discuți între profesori și studenți.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

colócviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. colócviul; pl. colócvi, art. colócvile (sil. -vii-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colócviu (colócvi), s. n. – Conversație, discuție, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

colocviu n. convorbire, dialog.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

concértcolócviu s.n. (muz.) Concert urmat de un colocviu ◊ „Sala mică a Palatului va găzdui [...] primul concertcolocviu din cadrul ciclului «Concertecolocvi asupra principalelor forme de expresie ale muzici de cameră», având k temă «Liedul».” Săpt. 14 XII 73 p. 12 (din concert + colocviu)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink