7 definiții pentru colocatară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLOCATAR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.
COLOCATAR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COLOCATAR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLOCATAR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLOCATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare din persoanele care locuiesc în același spațiu locativ, fără a face parte din aceeași familie, în raport unul față de celălalt. /<fr. colocataire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colocatară s. f., g.-d. art. colocatarei; pl. colocatare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colocatară s. f., g.-d. art. colocatarei; pl. colocatare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colocatară s. f. → locatară
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
colocatar, colocatarisubstantiv masculin colocatară, colocataresubstantiv feminin
- 1. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- colocataire MDA2 DEX '09 DEX '98 DN