7 definiții pentru colocatară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLOCATAR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.

COLOCATAR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.

COLOCATAR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire].

COLOCATAR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)

COLOCATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare din persoanele care locuiesc în același spațiu locativ, fără a face parte din aceeași familie, în raport unul față de celălalt. /<fr. colocataire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colocata s. f., g.-d. art. colocatarei; pl. colocatare

colocata s. f., g.-d. art. colocatarei; pl. colocatare

Intrare: colocatară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colocata
  • colocatara
plural
  • colocatare
  • colocatarele
genitiv-dativ singular
  • colocatare
  • colocatarei
plural
  • colocatare
  • colocatarelor
vocativ singular
  • colocata
  • colocataro
plural
  • colocatarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colocatar, colocatarisubstantiv masculin
colocata, colocataresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.