colocatáră s. f. → locatară
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COLOCATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare din persoanele care locuiesc în același spațiu locativ, fără a face parte din aceeași familie, în raport unul față de celălalt. /<fr. colocataire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLOCATÁR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLOCATÁR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colocatár s. m., pl. colocatári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink