18 definiții pentru coliziune
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLIZIUNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-. – Var.: (înv.) colizie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis.
COLIZIUNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-. – Var.: (înv.) colizie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
coliziune sf [At: NEGRUZZI, S. I 285 / V: ~ie (Pl: ~zii) / Pl: ~ni / E: fr collision, lat collisio, -onem] 1 Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul. 2 Conflict. 3 (Rar) Încăierare. 4 (s) ~ omonimică Fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte ajung omonime. 5 Ciocnire accidentală între două corăbii. 6 Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLIZIUNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire de forțe, tendințe, interese opuse în domeniul relațiilor omenești; conflict. E interesant cum zugrăvește Alecsandri coliziunea dintre «civilizația» claselor de sus... și viața și spiritul poporului de la țară. IBRĂILEANU, SP. CR. 149. În dramă, această influență directă [a unei opere de artă] se va arăta în modul de a trata caracterele, coliziunea de caractere și pasiuni. GHEREA, ST. CR. III 185. 2. (Rar) Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. încăierare, bătălie, luptă. (În forma colizie) în toate zilele urma colizii între ei, și ele se sfîrșeau totdeauna prin moartea a cîțiva. NEGRUZZI, S. I 285. – Pronunțat: -zi-u-. – Variantă: (învechit) colizie s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLIZIUNE s.f. 1. Lovire, ciocnire de tendințe, de forțe, de interese contrare; conflict. 2. (Rar) Izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse. ♦ Încăierare, luptă violentă. ♦ Abordaj. 3. Coliziune omonimică = fenomen prin care două sau mai multe cuvinte diferite devin omonime. [Var. colizie s.f. / cf. fr. collision, it. collisione, lat. collisio – izbire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLIZIUNE s. f. 1. lovire, ciocnire de tendințe, forțe, de interese contrare; conflict. 2. izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse. ◊ (fig.) încăierare, confruntare. ◊ abordaj. 3. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime. (<fr. collision, lat. collisio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLIZIUNE ~i f. 1) Ciocnire bruscă și violentă între două corpuri în mișcare; șoc. 2) livr. Dispută contradictorie; lipsă de acord. [Art. coliziunea; G.-D. coliziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. collision, lat. collisio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coliziune f. 1. ciocnire între două corpuri; 2. fig. întâlnire violentă a două trupe, a două partide.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*coliziúne f. (lat. collisio, -ónis, V. leziune). Cĭocnire, izbire: coliziune de trenurĭ. Fig. Coliziune politică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLIZIE s. f. v. coliziune.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLIZIE s. f. v. coliziune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COLIZIE s. f. v. coliziune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colizie sf vz coliziune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLIZIE s.f. v. coliziune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coliziune (ciocnire) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. coliziunii; pl. coliziuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coliziune (ciocnire) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coliziunii; pl. coliziuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coliziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coliziunii; pl. coliziuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coliziune (i-u)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
coliziune.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COLIZIUNE s. v. ciocnire, izbire, lovire, tamponare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coliziune s. v. CIOCNIRE. IZBIRE. LOVIRE. TAMPONARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -zi-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coliziune, coliziunisubstantiv feminin
- 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Abordaj. DNsinonime: abordaj
-
- 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- E interesant cum zugrăvește Alecsandri coliziunea dintre «civilizația» claselor de sus... și viața și spiritul poporului de la țară. IBRĂILEANU, SP. CR. 149. DLRLC
- În dramă, această influență directă [a unei opere de artă] se va arăta în modul de a trata caracterele, coliziunea de caractere și pasiuni. GHEREA, ST. CR. III 185. DLRLC
- 2.1. Bătaie, confruntare, luptă, încăierare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: bătaie confruntare luptă încăierare
- În toate zilele urma colizii între ei, și ele se sfîrșeau totdeauna prin moartea a cîțiva. NEGRUZZI, S. I 285. DLRLC
-
-
- Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- collision DEX '09 DEX '98 DN
- collisio, -onis DEX '09 DEX '98 DN