8 definiții pentru colivioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLIVIOARĂ, colivioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui colivă. – Colivă + suf. -ioară.
colivioară1 sf [At: ALECSANDRI, P. P. 329 / P: ~vioa~ / Pl: ~re / E: colivă + -ioară] (Șhp) Colivă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colivioară2 sf [At: TDRG / P: ~vioa~ / Pl: ~re / E: colivie + -ioară] 1-2 (Șhp) Colivie mică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLIVIOARĂ, colivioare, s. f. Diminutiv al lui colivă. – Colivă + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COLIVIOARĂ, colivioare, s. f. (Popular) Diminutiv al lui colivă. Deie dumnezeu să moară, Să-i mănînc din colivioară! ALECSANDRI, P. P. 329. Să-mi facă d-o colivioară, C-a murit tat’so aseară. ȘEZ. I 214. – Pronunțat: -vioa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colivioară (fam.) (desp. -vioa-) s. f., g.-d. art. colivioarei; pl. colivioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colivioară (fam.) (-vioa-) s. f., g.-d. art. colivioarei; pl. colivioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colivioară s. f. (sil. -vioa-), g.-d. art. colivioarei; pl. colivioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -vioa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colivioară, colivioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui colivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deie dumnezeu să moară, Să-i mănînc din colivioară! ALECSANDRI, P. P. 329. DLRLC
- Să-mi facă d-o colivioară, C-a murit tat’so aseară. ȘEZ. I 214. DLRLC
-
etimologie:
- Colivă + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09