COLITĂ, colite, s. f. Inflamație acută sau cronică a colonului⁴, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. – Din fr. colite.

colită sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~te / E: fr colite] Inflamare acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive.

COLITĂ, colite, s. f. Inflamare acută sau cronică a colonului⁴, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive. – Din fr. colite.

COLITĂ, colite s. f. Inflamarea intestinului gros, care produce tulburări digestive.

COLITĂ s.f. Inflamație a colonului¹ [în DN], care dă naștere la tulburări digestive. [< fr. colite, cf. gr. kolon – intestin].

COLITĂ¹ s. f. inflamație a colonului³. (<fr. collite)

COLITĂ ~e f. Inflamație a mucoasei intestinului gros. ~ acută. ~ cronică. /<fr. colite

COLI¹- elem. col⁴(o). ()

-COLIE² elem. col⁴(o)-.

COL⁴(O)-/COLI-, -COLIE, -COLITĂ elem. „colon, intestin”. (< fr. col/o/-, coli-, -colie, -colite, cf. gr. kolon)

COLO- elem. col⁴(o)- ()

colită s. f., g.-d. art. colitei; (cazuri; forme) pl. colite

colită s. f., g.-d. art. colitei; pl. colite

colită s. f., pl. colite

COL-₁, v. COLO-₁. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare patologică a colonului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a colonului.

-COL₂ „gît, col anatomic”. ◊ L. collum „gît, grumaz” > fr. -col > rom. -col.

COLI-₁ „intestin”. ◊ gr. kolon „intestin” > fr. coli-, engl. id., it. id., germ. koli- > rom. coli-. □ ~bacilemie (v. bacil/o-, v. -emie), s. f., prezență a colibacililor în sînge; ~bacilurie (v. bacil/o-, v. -urie), s. f., prezență a colibacililor în urină; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare cantitativă a germenilor din grupul coliform, cu scopul de a stabili contaminarea cu floră intestinală a unor produse.

COLO-₁ „colon, intestinul gros; colic, abdominal”. ◊ gr. kolon „coloană, intestinul gros” > fr. colo-, it. id., germ. kolo-, engl. colo- > rom. colo-. □ ~cecostomie (v. ceco-, v. -stomie), s. f., cecocolostomie*; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncționare chirurgicală a colonului în vederea distensiei; ~cistoplastie (v. cisto-, v. -plastie), s. f., utilizarea unui segment de colon pentru refacerea chirurgicală a vezicii urinare; ~cliză (v. -cliză₁), s. f., ocluzie patologică a colonului; ~dispepsie (v. dis-, v. -pepsie), s. f., sindrom dispeptic, caracterizat prin jenă abdominală, balonare etc.; ~liză (v. -liză), s. f., eliberare chirurgicală a colonului de adeziuni anatomice; ~patie (v. -patie), s. f, nume generic pentru afecțiunile colonului; sin. colonopatie; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a colonului de peretele abdomenului; ~pexotomie (v. pexo-, v. -tomie), s. f., colopexie cu deschiderea intestinului la peretele abdominal; ~proctectomie (v. proct/o-, v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a colonului și a rectului; ~proctie (v. -proctie), s. f., colostomie*; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a colonului transversal; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură chirurgicală a colonului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie asociată cu mucus și puroi, întîlnită în unele afecțiuni ale colonului; sin. colonoragie; ~rectorafie (v. recto-, v. -rafie), s. f., operație de suturare a extremității inferioare a colonului sigmoid de extremitatea superioară a rectului; ~ree (v. -ree), s. f., diaree de origine colică; sin. colonoree; ~stază (v. -stază), s. f., reținere patologică a materiilor fecale în colon; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere și fixare operatorie la piele a unui segment al intestinului gros; sin. coloproctie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare operatorie a intestinului gros.

COLÍTĂ (< fr.; {s} gr. kolon „colon”) s. f. (MED.) Inflamație acută sau cronică a colonului, rezultat al unor infecții sau datorită unui regim alimentar inadecvat, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. = C. ulcerantă, formă gravă de c. caracterizată prin apariția de ulcerații pe mucoasa colonului.