7 definiții pentru colindătoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLINDĂTOR, -OARE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.
COLINDĂTOR, -OARE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COLINDĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care umblă cu colinda. /a colinda + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colindătoare s. f., g.-d. art. colindătoarei; pl. colindătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colindătoare s. f., g.-d. art. colindătoarei; pl. colindătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colindătoare s. f., g.-d. art. colindătoarei; pl. colindătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COLINDĂTOR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul Nou.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLINDĂTOR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul nou.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
colindător, colindătorisubstantiv masculin colindătoare, colindătoaresubstantiv feminin
-
- Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100. DLRLC
- Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394. DLRLC
- Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131. DLRLC
-
etimologie:
- Colinda + sufix -ător. DEX '98 DEX '09