8 definiții pentru colimație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLIMAȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.
COLIMAȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
colimație sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr collimation, ger Kollimation] (Fiz) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa optică și cea de vizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLIMAȚIE s.f. Coincidența dintre axa optică a lunetei unui aparat topografic și linia de vizare. [Gen. -iei, var. colimațiune s.f. / < fr. collimation, germ. Kollimation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLIMAȚIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLIMAȚIUNE s.f. v. colimație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colimație (desp. -ți-e) s. f., art. colimația (desp. -ți-a), g.-d. colimații, art. colimației
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colimație (-ți-e) s. f., art. colimația (-ți-a), g.-d. colimații, art. colimației
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colimație s. f. (sil. -ți-e), art. colimația (sil. -ți-a), g.-d. colimații, art. colimației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
colimație, colimațiisubstantiv feminin
- 1. Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- collimation MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- Kollimation MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.