COLIMÁȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIMÁȚIE s.f. Coincidența dintre axa optică a lunetei unui aparat topografic și linia de vizare. [Gen. -iei, var. colimațiune s.f. / < fr. collimation, germ. Kollimation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIMÁȚIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colimáție s. f. (sil. -ți-e), art. colimáția (sil. -ți-a), g.-d. colimáții, art. colimáției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink