5 definiții pentru coligare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLIGARE, coligări, s. f. 1. (Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (Chim.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi. – Din it. colligare „a lega împreună”.
COLIGARE, coligări, s. f. 1. (Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (Chim.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi. – Din it. colligare „a lega împreună”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
coligare sf [At: LTR2 / Pl: ~gări / E: it colligare] 1 (Log) Sintetizare a mai multor observații. 2 (Chm) Formare a unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLIGARE s.f. 1. (Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (Fiz.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi. [< it. colligare – a lega împreună, cf. fr. colligation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLIGARE s. f. 1. (log.) acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (fiz.) formare a unei legături covalente prin unirea a doi atomi. (după fr. colligation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coligare s. f., pl. coligări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coligare, coligărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a sintetiza mai multe observații. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- colligare „a lega împreună” MDA2 DEX '09 DEX '98 DN