colier sn [At: FILIMON, C. II, 599 / V: (înv) ~et / P: ~li-er / Pl: ~e / E: fr collier] 1 Podoabă care se poartă în jurul gâtului. 2 (Fig) Brâu, cerc. 3 (Spc) Lanț de aur de care atârnă o decorație înaltă Si: colan. 4 Element de legătură de formă rotundă, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese.

COLIER, coliere, s. n. Șirag, salbă, colan de mărgăritare, de pietre scumpe etc. Ana își pipăi colierul de la gît și privi în vid. C. PETRESCU, C. V. 226. ◊ Fig. Brîu, cerc. Se aprindea colierul luminilor de-a lungul zidurilor sure. C. PETRESCU, S. 6. – Pronunțat: -li-er.

COLIER s.n. 1. Șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc., care se poartă la gît. 2. Bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (Fig.) Brîu, cerc. [Pron. -li-er. / < fr. collier].

COLIER s. n. 1. șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc. care se poartă la gât. 2. bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (fig.) brâu, cerc. (< fr. collier)

COLIER ~e n. 1) Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.) purtată în jurul gâtului; salbă; colan. 2) Cingătoare împodobită purtată de femei; colan. [Sil. -li-er] /<fr. collier

colier n. 1. podoabă de gât: coliere de diamante; 2. lanț de aur ce-l poartă cavalerii unor ordine.

*coliér n., pl. e (fr. collier, d. lat. collarium, care vine d. collum, gît. V. guler și decoltat). Salbă, ornament femeĭesc care se poartă la gît. Colan, lanț de aur al membrilor unuĭ ordin. V. zgardă.

coliet sn vz colier corectat(ă)

colier antipurici sint. s. Zgardă care conține substanțe ce îndepărtează puricii ◊ „[Se vinde] colier antipurici (pentru câini) – 650 lei, colier antipurici (pentru pisici) – 613 lei.” R.l. 7 IX 93 p. 7 (după fr. collier anti-puces)

colier (desp. -li-er) s. n., pl. coliere

colier (-li-er) s. n., pl. coliere

colier s. n. (sil. -li-er), pl. coliere

colier, -re.

COLIER s. v. șirag.

COLIER s. colan, salbă, șirag, (înv. și pop.) gherdan, (înv.) zgardă. (Un ~ cu pietre prețioase.) erată