COLIBACIL, colibacili, s. m. Bacterie prezentă, în mod normal, în intestinul gros la om și la animale, putând invada, în stări patologice, și alte organe. – Din fr. colibacille.

colibacil sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr colibacille] (Med) Bacil din flora aparatului digestiv care invadează uneori și alte regiuni ale corpului, devenind patogen.

* COLIBACIL sm. 🩺 Bacil care trăește în special în intestine, producînd holera, diareea, abscesele, etc. [fr.].

COLIBACIL, colibacili, s. m. Specie de microorganisme prezente în mod normal în intestinul uman, putând, uneori, să invadeze și alte regiuni ale corpului, devenind patogene. – Din fr. colibacille.

COLIBACIL, colibacili, s. m. Bacil care se găsește în aparatul digestiv și care, uneori, devine patogen.

COLIBACIL, colibacili, s. m. Bacil care se găsește în aparatul digestiv și care, uneori, devine patogen. – Fr. colibacille.

COLIBACIL s.m. Bacil care trăiește în aparatul digestiv și care poate deveni patogen în anumite cazuri. [< fr. colibacille].

COLIBACIL s. m. bacil în intestinul gros, care degradează proteinele și glucidele și care poate deveni patogen în anumite cazuri. (< fr. colibacille)

COLIBACIL ~i m. Bacil intestinal inofensiv care în anumite condiții poate deveni patogen. /<fr. colibacille

colibacil s. m., pl. colibacili

colibacil s. m., pl. colibacili

colibacil s. m., pl. colibacili