opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLET2 s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet.

COLET2 s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet.

COLET1, colete, s. n. Pachet relativ mic, expediat de obicei prin poștă. ◊ Colet-capcană = colet conținând o bombă. – Din fr. colis (după pachet).

colet1 sn [At: (a. 1833) URICARIUL VII 224 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr colis] Pachet relativ mic (și ușor de mânuit) expediat de obicei prin poștă.

colet2 sn [At: MDENC / E: fr collet] (Bot) Zonă de trecere între rădăcină și baza tulpinii.

COLET1, colete, s. n. Pachet relativ mic și ușor de mânuit, expediat de obicei prin poștă. – Din fr. colis (după pachet).

COLET, colete, s. n. (Adesea determinat prin «poștal») Pachet expediat prin poștă.

COLET2 s.n. 1. (Franțuzism) Guler. 2. (Anat.) Linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 3. (Bot.) Zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante. [< fr. collet].

COLET1 s.n. Pachet transportat prin poștă. [Pl. -te, -turi. / < fr. colis].

COLET1 s. n. pachet expediat prin poștă. (după fr. colis)

COLET2 s. n. 1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col1 (2). (< fr. collet)

COLET ~e n. Pachet expediat destinatarului prin poștă. /<fr. colis

colet n. teanc de mărfuri expediate.

*colét n., pl. e (ca și bg. kolet, d. fr. colis, confundat cu collet, guler, saŭ infl. de pachet). Pachet (cufăr, geamantan ș. a.) în călătorie și la poștă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colet s. n., pl. colete

!colet s. n., pl. colete

colet (pachet) s. n., pl. colete

colet (bot., anat.) s. n.

colet, pl. colete

colet-capcană s. n., pl. colete-capcană

*colet-capcană s. n., pl. colete-capcană

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLET s. pachet. (A primit un ~ prin poștă.)

COLET s. pachet. (A primit un ~ prin poștă.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

colet, colete s. n. (deț.) deținut care este transportat cu trenul într-un vagon special.

Intrare: colet (bot.)
colet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colet
  • coletul
  • coletu‑
plural
  • colete
  • coletele
genitiv-dativ singular
  • colet
  • coletului
plural
  • colete
  • coletelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: colet (pachet)
colet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colet
  • coletul
  • coletu‑
plural
  • colete
  • coletele
genitiv-dativ singular
  • colet
  • coletului
plural
  • colete
  • coletelor
vocativ singular —
plural —
colet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colet
  • coletul
  • coletu‑
plural
  • coleturi
  • coleturile
genitiv-dativ singular
  • colet
  • coletului
plural
  • coleturi
  • coleturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: colet-capcană
colet-capcană substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colet-capcană
  • coletul-capcană
plural
  • colete-capcană
  • coletele-capcană
genitiv-dativ singular
  • colet-capcană
  • coletului-capcană
plural
  • colete-capcană
  • coletelor-capcană
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colet, coletesubstantiv neutru

etimologie:

colet, coletesubstantiv neutru

  • 1. Pachet relativ mic, expediat de obicei prin poștă. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: pachet
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic