coleoriză sf [At: DEX² / Pl: ~ze / E: fr coléorise] Organ membranos, în formă de sac sau de degetar, care acoperă radicula embrionului la unele plante monocotiledonate.

COLEORIZĂ s.f. (Bot.) Organ membranos în formă de sac, care acoperă radicula embrionului la unele monocotiledonate. [Pron. -le-o-. / < fr. coléorhize, cf. gr. koleos – teacă, rhiza – rădăcină].

COLEORIZĂ s. f. țesut protector, în formă de teacă, de la vârful radiculei unor monocotiledonate. (< fr. coléorhise)

coleoriză (desp. -le-o-) s. f., g.-d. art. coleorizei; pl. coleorize

coleoriză (-le-o-) s. f., g.-d. art. coleorizei; pl. coleorize

coleoriză s. f. (sil. -le-o-), g.-d. art. coleorizei; pl. coleorize

COLEO- „teacă, vagin, elitră”. ◊ gr. koleos „teacă, scoarță” > fr. coléo-, engl. id., it. id., germ. koleo- > rom. coleo-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie vaginală; ~chete (v. -chete), s. f. pl., gen de alge verzi, cu talul discoidal, prevăzut cu filamente scurte, terminate cu țepi, și cu oogonul în formă de butelie; ~fil (v. -fil₂), s. n., coleoptil*; ~gen (v. -gen₁), s. n., țesut meristematic care generează endodermul; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu o pereche de aripi tari, scorțoase, cu rol de protecție; ~ptil (v. -ptil), s. n., (la graminee) prima frunzuliță teciformă, care învelește mugurașul embrionului; sin. coleofil; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., prolaps vaginal; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a vaginului; ~riză (v. -riză₁), s. f., organ membranos în formă de teacă sau de scufie, care acoperă radicula embrionului, la unele monocotiledonate; ~spastie (v. -spastie), s. f., contracție spasmodică a mușchiului vaginal; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., strîmtare anormală a vaginului; ~tomie (v. -tomie), s. f., colpotomie*.