colemie sf [At: DN² / E: fr cholémie] Creștere a cantității de bilirubină sau a altor compuși ai bilei în sânge.

COLEMIE s.f. (Med.) Trecere a bilei în sînge. [Gen. -iei. / < fr. cholémie, cf. gr. chole – fiere, haima – sînge].

COLEMIE s. f. trecere a bilei în sânge. (< fr. cholémie)

COLEMIE f. med. Acumulare în sânge și în țesuturi a componenților fierii. /<fr. cholémie

colemie (desp. co-le-/col-e-) s. f., art. colemia, g.-d. colemii, art. colemiei

!colemie (co-le-/col-e-) s. f., art. colemia, g.-d. colemii, art. colemiei

colemie s. f. (sil. mf. col-), art. colemia, g.-d. colemii, art. colemiei

COL-₃, v. COLO-₃. □ ~agog (v. -agog), adj., s. n., (medicament) care provoacă evacuarea bilei în intestin; ~angiectazie (v. angi/o-, v. -ectazie), s. f., dilatație patologică a căilor biliare; ~angiocolecistografie (v. angio-, v. cole-, v. cisto-, v. -grafie), s. f., metodă radiografică pentru punerea în evidență a căilor biliare hepatice și a vezicii biliare; ~angiografie (v. angio-, v. -grafie), s. f., radiografie a căilor biliare, realizată cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~angiostomie (v. angio-, v. -stomie), s. f., hepatostomie*; ~angiotomie (v. angio-, v. -tomie), s. f., operație chirurgicală a canalului biliar; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomare biliară; ~emie (v. -emie), s. f., trecere a bilei în sînge; ~eretic (v. -eretic), adj., s. n., (medicament) care stimulează secreția biliară a ficatului; ~ereză (v. -ereză), s. f., proces de elaborare a bilei de către celulele hepatice; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a segmenților biliari în urină; sin. coleurie.