11 definiții pentru colegă
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLEG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.
COLEG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COLEG, -Ă, colegi, -e, s. m. și f. 1. Camarad de studii, considerat în raport cu alți elevi sau studenți de la școala sau institutul unde urmează cursurile. Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36. E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188. 2. Persoană (funcționar, profesor etc.) considerată în raport cu alte persoane aflate în același loc de muncă. Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLEG, -Ă s.m. și f. Camarad de studii, de muncă, de activitate etc. [Cf. fr. collègue, lat. collega].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLEG, -Ă s. m. f. camarad de studii, de muncă, de activitate etc. (< fr. collègue, lat. collega)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLEG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Persoană care învață sau activează împreună cu altele, considerată în raport cu acestea; confrate. ~ de școală. ~ de studii. ~ de muncă. /<fr. collegue
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*colég, -ă s. (lat. colléga, coleg, d. con, împreună, și legatus, delegat). Cel care împlinește aceĭașĭ funcțiune la un loc cu altu orĭ cu alțiĭ și, adese-orĭ, în acelașĭ edificiŭ (ca școlariĭ, profesoriĭ, miniștriĭ ș. a.). V. camarad.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colegă s. f., g.-d. art. colegei; pl. colege
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colegă s. f., g.-d. art. colegei; pl. colege
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colegă s. f., g.-d. art. colegei; pl. colege
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COLEG s. (rar) camarad. (~ de școală.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLEG s. (rar) camarad. (~ de școală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
coleg, colegisubstantiv masculin colegă, colegesubstantiv feminin
- 1. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36. DLRLC
- E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188. DLRLC
- Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404. DLRLC
-
- comentariu Vocativ singular și: colega. dexonline
etimologie:
- collègue DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.