opțiuni
  • info

8 definiții pentru colegatară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLEGATAR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.

COLEGATAR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.

COLEGATAR, -Ă s.m. și f. Cel care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. [Cf. fr. colégataire].

COLEGATAR, -Ă s. m. f. care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. (< fr. colégataire)

COLEGATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare dintre moștenitorii (legatarii) unei averi, lăsate prin testament, în raport unul față de altul. /<fr. colégataire

*colegatár, -ă s. (lat. col-legatarius). Jur. Care e legatar împreună cu alțiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colegatară s. f., g.-d. art. colegatarei; pl. colegatare

colegatară s. f., g.-d. art. colegatarei; pl. colegatare

colegatară s. f. → legatară

Intrare: colegatară
colegatară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colegatară
  • colegatara
plural
  • colegatare
  • colegatarele
genitiv-dativ singular
  • colegatare
  • colegatarei
plural
  • colegatare
  • colegatarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colegatar, colegatarisubstantiv masculin
colegatară, colegataresubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.