10 definiții pentru colegatar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLEGATAR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.
COLEGATAR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
colegatar sm [At: COD. ȚIV. A. 4/32 / Pl: ~i / E: fr colégataire] (Drt) Fiecare dintre persoanele care moștenesc împreună bunuri lăsate prin testament.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLEGATAR, colegatari, s. m. Fiecare dintre persoanele care moștenesc împreună o avere lăsată prin testament.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLEGATAR, -Ă s.m. și f. Cel care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. [Cf. fr. colégataire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLEGATAR, -Ă s. m. f. care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. (< fr. colégataire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLEGATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare dintre moștenitorii (legatarii) unei averi, lăsate prin testament, în raport unul față de altul. /<fr. colégataire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*colegatár, -ă s. (lat. col-legatarius). Jur. Care e legatar împreună cu alțiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colegatar s. m., pl. colegatari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colegatar s. m., pl. colegatari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colegatar s. m., pl. colegatari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
colegatar, colegatarisubstantiv masculin colegatară, colegataresubstantiv feminin
- 1. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- colégataire DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.