colecționare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: colecționa] Strângere la un loc a unor obiecte de același fel Si: colectare (3).

COLECȚIONARE s.f. Acțiunea de a colecționa. [Pron. -ți-o-. / < colecționa].

COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

colecționa vt [At: PAS, Z. I 91 / Pzi: ~nez / E: fr collectionner] A aduna obiecte de același fel Si: colecta (2).

colecționar, ~ă smf [At: JAR, E. 119, ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: colecționa + -ar] Persoană care colecționează.

COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

COLECȚIONA, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strînge la un loc obiecte de același fel, pentru a face colecție. Colecționează unii monede, timbre, alții cutii de chibrituri. PAS, Z. I 91. De treizeci de ani colecționa brevete, și nimeni nu voia să i le ia în seamă. C. PETRESCU, C. V. 127. – Pronunțat: -ți-o-.

COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează anumite obiecte, care face colecție (1). Colecționar de cărți rare. cm Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172. – Pronunțat: -ți-o-.

COLECȚIONA vb. I. tr. A aduna obiecte de același fel pentru a alcătui o colecție. [Pron. -ți-o-. / < fr. collectionner].

COLECȚIONAR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].

COLECȚIONA vb. tr. a aduna obiecte pentru a alcătui o colecție. (< fr. collectionner)

COLECȚIONAR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)

A COLECȚIONA ~ez tranz. (materiale, obiecte) A aduna după anumite principii și cu un anumit scop, formând o colecție; a colecta. /<fr. collectionner

COLECȚIONAR ~a (~i, ~e) m. și f. Persoană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur

colecționà v. a face colecțiuni.

colecționar m. cel ce face colecțiuni.

*colecționéz v. tr. (fr. collectionner). Strîng, adun, fac colecțiune de ceva.

colecționare s. f., pl. colecționări

colecționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. colecționez, 3 colecționează; conj. prez. 1 sg. să colecționez, 3 să colecționeze

colecționar (desp. -ți-o-) s. m., pl. colecționari

colecționară (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. colecționarei; pl. colecționare

colecționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colecționează

colecționar (-ți-o-) s. m., pl. colecționari

colecționară (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colecționarei; pl. colecționare

colecționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colecționez, 3 sg. și pl. colecționează

colecționar s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționari

colecționară s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colecționarei; pl. colecționare

COLECȚIONARE s. v. adunare.

COLECȚIONARE s. adunare, culegere, strîngere. (~ unor texte populare.)

COLECȚIONA vb. v. aduna.

COLECȚIONAR s. v. culegător.

COLECȚIONA vb. a aduna, a culege, a strînge. (~ folclor.)

COLECȚIONAR s. culegător. (~ de folclor.)

colecționar (colecționari), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa < fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.