opțiuni
  • info

14 definiții pentru colecționar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

colecționar, ~ă smf [At: JAR, E. 119, ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: colecționa + -ar] Persoană care colecționează.

COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează anumite obiecte, care face colecție (1). Colecționar de cărți rare. cm Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172. – Pronunțat: -ți-o-.

COLECȚIONAR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].

COLECȚIONAR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)

COLECȚIONAR ~a (~i, ~e) m. și f. Persoană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur

colecționar m. cel ce face colecțiuni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colecționar (desp. -ți-o-) s. m., pl. colecționari

colecționar (-ți-o-) s. m., pl. colecționari

colecționar s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLECȚIONAR s. v. culegător.

COLECȚIONAR s. culegător. (~ de folclor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colecționar (colecționari), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa < fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.

Intrare: colecționar
  • silabație: -ți-o-nar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colecționar
  • colecționarul
  • colecționaru‑
plural
  • colecționari
  • colecționarii
genitiv-dativ singular
  • colecționar
  • colecționarului
plural
  • colecționari
  • colecționarilor
vocativ singular
  • colecționarule
  • colecționare
plural
  • colecționarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colecționar, colecționarisubstantiv masculin
colecționară, colecționaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: culegător
    • format_quote Colecționar de cărți rare. DLRLC
    • format_quote Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.