6 definiții pentru «colectură»   declinări

COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. – Din germ. Kollektur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bcarmen | Semnalează o greșeală | Permalink

COLECTÚRĂ ~i f. Oficiu de colectare a cărților pentru aprovizionarea bibliotecilor. /<germ. Kollectur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLECTÚRĂ s. f. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. (< germ. Kollecktur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colectúră s. f., g.-d. art. colectúrii; pl. colectúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*colectúră f., pl. ĭ (d. colector).Negustoria saŭ prăvălia colectoruluĭ, a celuĭ ce vinde bilete de loterie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink