COLECTIVIST, -Ă, colectiviști, -ste, s. m. și f. Membru al unei gospodării agricole colective. Comitetele executive ale sfaturilor populare și consiliile de conducere ale gospodăriilor colective trebuie să aibă ca o preocupare centrală ridicarea nivelului cultural-tehnic al tuturor colectiviștilor. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 54. Colectiviștii care au muncit cu tragere de inimă primesc pentru partea lor de zile-muncă o cantitate de produse agricole și un cîștig în bani cum nu poate avea nici un țăran muncitor cu gospodărie individuală de pe peticele sale răzlețe de pămînt. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2456. Conștienți că succesele lor se datoresc puternicului ajutor primit din partea clasei muncitoare, a statului de democrație popidară, colectiviștii socotesc îndeplinirea obligațiilor față de stat drept cea dinții datorie a lor. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2541. Trebuia luptat cu el mult... trebuia adus printre întîii colectiviști. CAMILAR, TEM. 32. ◊ (Adjectival) După organizarea gospodăriei colective, țăranii colectiviști au dreptul să-și completeze din afara gospodăriei colective, numărul de vite de producție prevăzut de statut pentru a rămîne în proprietate personală. STAT. GOSP. AGR. 11.