2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colcăci vt [At: ȘINCAI, HR III, 250 /28 / E: nct] (Trs; pbl) A chinui.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colcăci, colcăcesc, vb. IV (reg.) a chinui pe cineva.

Intrare: colcăcit
colcăcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colcăcit
  • colcăcitul
  • colcăcitu‑
  • colcăci
  • colcăcita
plural
  • colcăciți
  • colcăciții
  • colcăcite
  • colcăcitele
genitiv-dativ singular
  • colcăcit
  • colcăcitului
  • colcăcite
  • colcăcitei
plural
  • colcăciți
  • colcăciților
  • colcăcite
  • colcăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: colcăci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colcăci
  • colcăcire
  • colcăcit
  • colcăcitu‑
  • colcăcind
  • colcăcindu‑
singular plural
  • colcăcește
  • colcăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colcăcesc
(să)
  • colcăcesc
  • colcăceam
  • colcăcii
  • colcăcisem
a II-a (tu)
  • colcăcești
(să)
  • colcăcești
  • colcăceai
  • colcăciși
  • colcăciseși
a III-a (el, ea)
  • colcăcește
(să)
  • colcăcească
  • colcăcea
  • colcăci
  • colcăcise
plural I (noi)
  • colcăcim
(să)
  • colcăcim
  • colcăceam
  • colcăcirăm
  • colcăciserăm
  • colcăcisem
a II-a (voi)
  • colcăciți
(să)
  • colcăciți
  • colcăceați
  • colcăcirăți
  • colcăciserăți
  • colcăciseți
a III-a (ei, ele)
  • colcăcesc
(să)
  • colcăcească
  • colcăceau
  • colcăci
  • colcăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)